Reorganizare „cu toporul” la Casa Memorială „George Enescu” din Sinaia: Managerul interimar taie posturile celor care păzesc imobilul de îngheț

Scandalul administrativ de la Muzeul Național „George Enescu” a intrat în faza deciziilor radicale, aducând în prim-plan o serie de măsuri drastice luate la nivelul conducerii interimare. Mircea-Bogdan Tănăsescu, managerul interimar al instituției cultural-naționale, a impus o veritabilă reorganizare cu toporul, vizând direct structura de personal a Casei Memoriale „George Enescu” (Vila Luminiș) din Sinaia. Decizia a stârnit un val de proteste din partea sindicatelor și a organizațiilor profesionale, care acuză lipsa totală de transparență și de fundamentare tehnică.

Conform măsurilor adoptate pe ordinea de zi a primului Consiliu de Administrație din noul mandat, au fost vizate spre desființare patru posturi esențiale pentru buna funcționare și siguranță a monumentului istoric, miza fiind tăierea a patru oameni care asigurau activitățile de bază. În pofida rolului vital pe care acești angajați îl au în menținerea în viață a imobilului dăruit statului român de către marele compozitor, conducerea interimară a considerat posturile drept o cheltuială bugetară superfluă.

Situația a generat reacții vehemente din partea Federației Naționale CulturMedia, care a solicitat oficial conducerii muzeului întreaga documentație ce a stat la baza acestei decizii, incluzând notele de fundamentare, analizele economice riguroase și organigrama actualizată. Sindicaliștii reclamă faptul că o astfel de restructurare se face „pe genunchi”, fără consultarea angajaților și fără a oferi explicații plauzibile cu privire la modul în care monumentul va mai putea fi administrat și protejat în siguranță.

În realitate, rolul celor patru posturi vizate – printre care și poziții de fochist – depășește cu mult simpla prezență administrativă, acești oameni reprezentând linia de apărare a patrimoniului împotriva naturii și a intemperiilor specifice zonei montane. Într-o clădire de o asemenea valoare istorică, construită între anii 1923 și 1926, intervențiile zilnice sunt chestiuni de urgență: de la dezghețarea țevilor în plină iarnă și deszăpezirea căilor de acces pentru a permite intervenția ambulanțelor sau a pompierilor, până la cosirea vegetației, igienizarea curții, colectarea frunzelor și supravegherea permanentă a centralei termice. Un registru întreg de intervenții operative stă mărturie activității constante a acestor salariați, care asigură protecția imobilului împotriva riscului de îngheț, inundații sau izolare.

Criticii subliniază ironia tragică a situației în care un manager instalat fără concurs și menținut prin prelungiri succesive a conducerii alege să lovească exact în personalul tehnic de care depinde integritatea fizică a muzeului. Într-un moment în care protejarea memoriei și a operei lui George Enescu ar trebui să constituie o prioritate absolută a statului român, deciziile administrative de la vârf riscă să lase un reper cultural fundamental fără oamenii care îl păzesc zi de zi de la distrugere.