Noua fiță administrativă de pe Valea Prahovei: Șoferi blocați în semafoare și cozi înfiorătoare pe DN1, în timp ce muncitorii freacă zidurile cu șampon

Eficiența drumarilor și logica elementară par să fie în concediu permanent pe DN1-Valea Prahovei. În timp ce mii de șoferi își pierd răbdarea și nervii în coloane interminabile, blocați în cozi înfiorătoare reglementate prin semafoare improvizate între Timișul de Jos și Predeal, autoritățile rutiere au găsit astăzi o modalitate cu adevărat originală de a sparge monotonia traficului sub un cer înnorat: spălarea pereților de piatră de pe marginea drumului cu jetul sub presiune, fix în mijlocul zilei, fără justificarea vreunui pretext de igienizare naturală.
Conducătorii auto care circulă astăzi pe această rută intens disputată s-au trezit prizonierii unui ambuteiaj de coșmar, cauzat nu de un accident sau de o avarie majoră, ci de o mobilizare de forțe cu iz suprarealist. Câțiva muncitori echipați cu haine de protecție și utilaje de curățare s-au pus pe frecat zidurile de sprijin, de parcă pietrele milenare sufereau de o criză acută de imagine pe care simplul aer curat de munte pur și simplu nu o putea rezolva.

În timp ce jetul de apă stropește voinicește zidăria sub privirile norilor grei de pe cer, cozile de mașini se întind pe kilometri întregi, transformând o simplă deplasare într-o probă de rezistență psihică. Șoferii nevoiți să aștepte zeci de minute la semafoarele temporare montate ad-hoc asistă la un simulacru de întreținere rutieră în care utilitatea practică lipsește cu desăvârșire, dar bifează cu brio capitolul risipei de timp și combustibil din banii cetățenilor.

Această nouă ispravă a responsabililor cu administrarea infrastructurii rutiere demonstrează încă o dată că prioritățile instituțiilor noastre funcționează într-o realitate paralelă. Când șoferii cer drumuri sigure, fluidizare, deszăpezire corectă sau pasaje civilizate, primesc în schimb spectacolul unor muncitori care spală stâncile sub cerul înnorat, în timp ce coloanele de mașini se blochează kilometru după kilometru. Până la urmă, ce poate fi mai reconfortant în secolul al XXI-lea decât să știi că fiecare minut pierdut în coada de la Predeal contribuie direct la strălucirea impecabilă a unui zid de beton și piatră cubică?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google


1 comentariu