Broderia orientală din Salonul Turcesc, obiectul lunii iunie, la Peleș

Castelul Peleș rămâne unul dintre cele mai reprezentative monumente ale arhitecturii și decorației europene din perioada monarhiei române. Inaugurat pe 7 octombrie 1883 în prezența regelui Carol I, a reginei Elisabeta și a unor personalități marcante ale epocii, edificiul a reprezentat dintotdeauna o operă desăvârșită, o manifestare a gustului artistic și a rafinamentului suveranului. Dintre toate încăperile acestui castel de basm, Salonul turcesc se distinge prin frumusețea și unicitatea sa, fiind și astăzi un loc care captivează admirația oricui îl vizitează.

Salonul turcesc, aflat la parterul Castelului Peleș și păstrat în forma din prima etapă de construcție, cuprinde un ansamblu decorativ de o rară frumusețe. Mobilierul, pereții și plafonul sunt îmbrăcați în oglinzi și broderii de o calitate remarcabilă, realizate în stil otoman. Descrierile acestei săli, de-a lungul timpului, au subliniat mereu aspectul ei de refugiu oriental, un adevărat cuib de umbră, odihnă și visare, după cum o caracteriza Alexandru Tzigara-Samurcaș, părintele muzeografiei românești. Broderiile din mătase, lucrate în atelierele Siegert din Viena în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, au fost inițial prezentate la Expoziția Universală de la Viena din 1873. Apreciate pentru calitatea și frumusețea compozițiilor lor, acestea au fost achiziționate de regele Carol I după închiderea evenimentului. Stilul pitoresc al Orientului, etalat în cadrul expoziției vieneze, a devenit o modă care s-a răspândit rapid în decorația reședințelor regale și princiare europene de la finele secolului al XIX-lea. Cromatica acestor broderii este bogată și armonioasă, cuprinzând albastru, roșu, galben, verde și negru, care se întrepătrund în motive ornamentale de o finețe remarcabilă.
Motivele brodate cu fir de mătase policromă pe atlas negru și roșu formează un ansamblu rafinat, specific lumii orientale. Flori elegante, palmete, motive geometrice complexe, lambrechine, cartușe de diferite forme care închid volute vegetale, scuturi heraldice și trofee militare se întrepătrund într-o compoziție care demonstrează măiestria artizanilor vienezi. Broderia de mari dimensiuni, 340 cm x 230 cm, fixată pe peretele nordic al încăperii, a fost restaurată între 1977 și 1978, păstrând integritatea sa artistică pentru generațiile viitoare. Istoria acestei broderii nu este lipsită de drame. Broderia plafonului din Salonul turcesc a suferit degradări grave în urma unei inundații petrecute în jurul anilor 1920. În perioada restaurării majore a Castelului Peleș, desfășurate între 1975 și 1990, copia plafonului a fost realizată la Întreprinderea Arta Textilă din Ploiești, menținând fidelitatea față de originalul deteriorat. Cea care s-a păstrat pe peretele nordic rămâne o mărturie vie a măiestriei și rafinamentului artistic al epocii.

Regele Carol I a dorit ca frumusețea Castelului Peleș să fie cunoscută de publicul român și străin. La solicitarea suveranului au fost editate albume și monografii dedicate acestei ctitorii regale de la Sinaia. Descrierile Salonului turcesc, însoțite de imagini ale frumoaselor sale broderii, au apărut în monografiile din 1893, semnate de Léo Bachelin și Jakob von Falke, publicate la Paris și Viena. În 1924, Mihai Haret a finalizat o monografie cuprinzătoare a castelului, iar în 1933, Alexandru Tzigara-Samurcaș a publicat o nouă lucrare cu ocazia aniversării a 50 de ani de la inaugurare. Broderia din Salonul turcesc rămâne astazi o mărturie a conexiunilor culturale europene din perioada monarhiei, a gustului artistic al suveranului și a măiestriei artizanilor vienezi care au creat obiecte de o frumusețe nepieritoare. Obiectul lunii iunie la Muzeul Național Peleș ne reamintește că istoria și arta nu sunt doar despre trecutul îndepărtat, ci despre o moștenire vie care continuă să ne inspiră și să ne emoționeze.
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

