În Sinaia nu există opoziție, există disidență, ceea ce e altceva! – EDITORIAL

Mi-aș fi dorit ca, odată adoptat de Perla Carpaților, să evit subiectul politic ca prim editorial, însă întrucât a demarat balamucul electoral, nu am de ales. Și nici dispoziție la tăcere privind la ce este în jur. Cred că suntem cu toții de acord, dacă plecăm de la ideea de bază: Sinaia, orășel marcat de seninătatea societală, însuflețit prin poziționarea idilică, unde sunt adosate prezentul și viitorul laolaltă, articulate într-o armonioasă corespondență cu trecutul. Ideal pentru preocupările și dorințele celor pasionați de cunoaștere și semenii lor, la hotarul ce separă istoria de propagandă și unde se creează legenda poate celui mai mare păcat al omului: puterea! Astfel, sinăienii se confruntă cu anumite discrepanțe și ambiguități.

Provenind dintr-o zonă cu politică mai luminată și rafinată (unde lideri locali și naționali se porcăiesc la scenă deschisă și își aruncă cu dosare penale într-o veselie), probabil nu mă aflu în treabă degeaba pe acest subiect. Ca scurt CV și carte de vizită, printre victimele subsemnatului în mocirla asta se regăsesc – pe scurt – cel mai bogat petrolist român (de două ori), omologul lui Portocală de la Constanța (pe înțelesul zonei; tot așa, de două ori), Horia Constantinescu și urmează Mohammad Murad ș.a. În altă dezordine de idei, din perspectiva construcției personale, sunt de dreapta prin prisma modelului din fabrică, dar în același timp consider că numai un nebun s-ar opune, de exemplu, la compensații pentru șomaj, servicii medicale pentru muncitori sau alte treburi de tip ciuma roșie și obligatorii într-o societate cu mințile la ea. Mdeci, să începem:

De când am ajuns aici, înțeleg că se numește regatul lui Vlad Oprea. Deci, nu e un simplu regat, e unul deținut pe persoană fizică, practic aproape tot gravitează  în jurul a ceea ce literatura de specialitate îi zice baron, care – printre altele – este aproape clar că se duce fluierând către încă un mandat, spre supărarea opozanților. Eh, aici voiam să ajung. În ultima vreme, am studiat mișcarea anti Oprea de la Sinaia. Pe scurt, zgomoteca locală se rezumă la o sumă de acțiuni sporadice – spre deloc – și targetate unidirecțional (ca și cum singura, dar absolut singura problemă locală e primarul), lipsite de coeziune, cu o evidentă finalitate: fără impact real asupra Mariei Sale, cetățeanul!

Istoricul politic al națiunii ne dezvăluie caracteristica, prin slăbiciunea raportată la șeful atotputernic. Sigur, mai avem și obiceiul să îl împușcăm pe șef prin expunere la pluton, dar asta e altă discuție, care de regulă ține de factorul extern. Revenind la Oprea, el poate fi acuzat pe bună dreptate că a acționat cu precădere preventiv pentru a împiedica coagularea nemulțumirilor, ceea ce în același timp validează ce am spus mai sus cu absența opoziției și, evident, ține de abilitatea politică. Deci, încă o veste proastă pentru opoziție, Oprea e hrăpăreț, abil politic, neputința opozanților ușurându-i misiunea. Spre exemplu, să te lauzi că ai 300.000 de cititori (repetabili) în ultimele trei luni, impresionează pe nimeni în mod real. Sinaia.Group depășește trei milioane lună de lună de la Crăciun încoace și nu facem apel la ridicări de statui.

Înțeleg că avem o doamnă la candidatură, doi domni și că mai urmează încă doi domni sau pe acolo, cu reclamații de natură sindicală, așa cum ne-a anunțat ieri doamna de la  partidul sinăienilor democrați. Adică, toți ceilalți sinăieni nu sunt democrați? Reinstituim tribunalul poporului, pentru că prea  puțină democrație? Sau un alt contracandidat (da, da, Gioga) care ne spunea în fraza 1 că turiștii nu au unde să parcheze și în fraza 2 că turismul în Sinaia a murit! Păi, ori a murit, ori nu sunt locuri de parcare? Ferească Dumnezeu… Desigur, sunt obișnuit cu iepurașii încă de la mal de mare, unde – în 2020, de exemplu – din cei 17 candidați pentru Primăria Constanța doar doi-trei aveau treabă cu administrația, toți ceilalți erau veniți de pe plajă.

Narațiunea grandilocvent apologetică lipsește cu desăvârșire, fiind remarcat subiectivismul pledoariei, rezumat la „jos Oprea”. Bine, bine, îl dăm jos pe Oprea, dar sus ce punem? Astfel, se înțelege de ce nu folosesc termenul opoziție, pentru că, în realitate, la Sinaia vorbim de disidență, nu de opoziție, ceea ce e altceva! Mai avem și rotițele din spatele fiecărui candidat, propriul business în speță, care înțeleg că duduie la fiecare dintre ei. Astfel, în timp ce le cresc conturile, înțelegem că Sinaia moare sau nu e bine cu orașul sau pe acolo… Putem să le recomandăm Slobozia, Țăndărei sau Văscăuți și la întoarcere, spre comparație, să ne spună cum a fost, dacă Sinaia e pe butuci. În paralel, Oprea își vede liniștit de marșul triumfal: ridică blocuri (sociale), spitale, face mall, se pupă cu babele-n piață, cum scrie la carte…

Regulile elementare ale politicii ne spun cum arată opoziția, adică X care nu a avut nici o treabă, niciodată cu Y, pe care vrea să-l detroneze. După ani de zile în care ai mâncat la aceeași masă cu ținta, nu ești opozant, ești disident! Mai exact, doamnelor și domnilor ancorați în campanie, în realitate, le place regimul Oprea, doar că vor să fie fără Oprea, să fie al lor! Ce program politic poate fi propus la două decenii de traiectorie nederaiată, astfel încât orașul să nu fie în pericol? Lipsește până și elementarul impuls autoreferențial, nici vorbă de complicitate constructivă, adultă și lucidă. De ce l-aș pune pe X în funcție azi, dacă nu îmi spune și habar nu are ce va face pentru mine mâine? O întrebare pe care trebuie să și-o pună fiecare sinăian începând de azi și până la momentul cabinei.