Trasee montante și obiective turistice: Sinaia poartă „pe umeri” valoare şi stil și duce cu ea legende şi poveşti

Sinaia este un oraș îndrăgit atât de iubitorii sporturitlor de iarnă, cât și de cei care iubesc natura și peisajele splendide din Munții Bucegi. Castelul Peleș este unul dintre cele mai cunoscute obiective turistice din România. Acesta a fost construit la inițiativa primului Rege al României, Carol I. Ceremonia de punere a pietrei de temelie a reședinței a avut loc într-un cadru festiv la 10/22 august 1875. Prin valoarea sa istorică, Peleș este considerat unul dintre cele mai frumoase edificii de tip istoric din România. Castelul are 160 de camere, mai multe intrări și scări interioare, sală de teatru, scenă cu 60 de locuri și lojă regal, iar turnul central are o înălțime de 66 de metri. Lângă castelul Peleș propriu-zis, vei mai găsi în zonă încă două construcții mai mici: Pelișorul și Foișorul. Castelul Peleș a fost primul castel complet electrificat din Europa, datorită uzinei electrice proprii.

Mânăstirea Sinaia, veritabilă catedrală a Bucegilor, este situată într-un cadru mirific. Aceasta datează de la sfârşitul secolului XVII şi reprezintă cartea de identitate a oraşului, deoarece este prima construcţie din spațiul actualei staţiuni. Mânăstirea Sinaia este închinată Sfintei Fecioare Maria, iar, ulterior, denumirea de Sinaia s-a extins şi asupra localitaţii. Construcţia mânăstirii a durat 5 ani, din 1690 pană în 1695. Scopul amplasării în acest loc a fost unul dublu: în primul rând trebuia sa fie o fortăreaţa de apărare şi de protecţie pentru drumul comercial existent de-a lungul Văii Prahovei, drum care făcea legătura între două mari oraşe ale epocii, Bucureşti şi Braşov, iar în al doilea rând de a asigura un adăpost numeroşilor pustnici existenţi în Munţii Bucegi, potrivit libertatea.ro.

Fosta reședință a regilor, și purtând un nume sfanț, cel al Muntelui Sinai, ce a fost dat pentru prima oară Mănăstiri Sinaia de către Spătarul Mihail Cantacuzino (sec XVII), Sinaia îmbină neîntrecut frumusețea naturii cu cea a artei arhitecturale. Zona în care se află azi orașul Sinaia era nelocuită în secolul al XVII-lea, primii locuitori care s-au stabilit în pădurea virgină de aici, aflată la poalele Bucegilor, fiind călugării mănăstirii Sinaia, ctitorită între 1690-1695 de către marele spătar Mihai Cantacuzino. Orașul a luat numele mănăstirii, iar mănăstirea a fost denumită așa după călătoria spătarului la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula Sinai.

La începutul secolului al XIX-lea, întreaga Vale a Prahovei era organizată ca o singură comună, denumită Podul Neagului, cuprinzând întreaga vale, de la Predeal la Posada. La 5 august 1866, principele Carol I al României a ajuns la Mănăstirea Sinaia, situată pe atunci în comuna Podul Neagului. Acesta s-a implicat în organizarea regiunii și, în 1874, cătunele rămase în afara comunei Comarnic au primit numele de Sinaia, o comună cu reședința la Bușteni. La 9 mai 1880 Sinaia a dobândit statutul de comună urbană și cuprindea cătunele Izvor, Furnica și Poiana Țapului. În 1884, cătunele Predeal, Azuga, Bușteni și Poiana Țapului s-au separat de Sinaia, formând comuna Predeal, în vreme ce comuna Sinaia a rămas cu cătunele Izvoru și Furnica. În aceeași perioadă, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș.

Spre sfârșitul perioadei interbelice, Sinaia avea 3.906 locuitori și era reședința plășii Sinaia din județul Prahova. În 1950, Sinaia a trecut în administrația raionului Câmpina din regiunea Prahova și, după 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județul Prahova s-a reînființat, Sinaia redevenind parte a acestuia.

Parcul „Dimitrie Ghica” din Sinaia a fost înfiinţat în anul 1881. Pe lângă suprafaţa sa mare, acesta adăposteşte mai mulţi arbori seculari iar în interiorul său se desfășoară, pe o scenă amenajată, numeroase concerte. Iarna se montează şi un patinoar. Bine plasat, la umbra copacilor se află Muzeul Rezervaţiei Bucegi. Se mai pot admira, pe marginea aleilor ce străbat parcul, busturile unor personalităţi care au locuit sau doar au vizitat oraşul Sinaia: Mihai Eminescu şi Ion Creangă, Nicolae Bălcescu, renumitul pașoptist şi istoric în același timp,precum şi Dimitrie Ghica al cărui nume îl poartă parcul.

Amplasat în partea nordică a parcului „Dimitrie Ghica”, „Casino”-ul din Sinaia reprezintă şi astăzi unul dintre edificiile – simbol ale staţiunii. Impunătoarea clădire a fost construită în timp de numai un an (1911-1912), pe locul unde se afla cândva Vila Ghica, prima vilă a staţiunii, înălţată de prinţul Dimitrie Ghica. Casino-ul din Sinaia l-a avut ca principal acţionar pe baronul de Marçay, totodată acţionar la cazinoul din Monte Carlo, motiv pentru care s-a speculat că această clădire ar fi o copie fidelă a edificiului francez. În realitate însă, există doar câteva elemente de arhitectură interioară care ar putea confirma asemănarea dintre cele două cazinouri. Astăzi, cu o arhitectură în continuare unică prin eleganţă, prestanţă şi modernizări recente, monumentul se află în subordinea Consiliului Local al oraşului Sinaia şi adăposteşte Centrul Internaţional de Conferinţe. Clădirea dispune de 13 spații care găzduiesc evenimente corporate, evenimente personale, tururi de vizitare cu ghid și expoziții de artă cu caracter temporar și permanent, informează casino-sinaia.ro. Casa memorială George Enescu sau Vila Luminiș Vila Luminiș se află situată în cartierul Cumpătu. Vila nu a fost construită întâmplător la Sinaia, deoarece George Enescu a fost legat atât sentimental cât şi profesional de acest oraş, datorită sprijinului reginei Elisabeta, Castelul Peleş fiind pentru el o poartă de lansare în lumea culturală muzicală a momentului. Vila a fost construită între anii 1923 şi 1926 de arhitectul Radu Dudescu din banii aduşi de activitatea concertistică a maestrului. Realizată într-un stil autentic românesc şi integrată armonios în ambianţa inspiratoare a munţilor Bucegi, vila “Luminiș” avea să fie atât un loc de inspiraţie pentru o parte semnificativă a creaţiei enesciene, cat şi un loc de recreere, maestrul locuind aici timp de 20 de ani, între 1926 şi 1946. Întreaga vila este mobilată şi aranjată cu rafinament şi imaginaţie, reunindu-se în mod armonios şi original, elementele ornamentale şi de mobilier în stilurile româneşti şi orientale. La Sinaia George Enescu a conceput şi “Concertul pentru pian, vioară, violă şi violoncel nr. 1 in Re Major, opus 16”, dar, înainte de toate, trebuie menţionată opera sa “Oedip” compusă în mare parte la vila “Luminiș”, unde în anul 1927 a fost orchestrat un întreg tablou din actul al doilea. Premiera acestei opere a avut loc la 10 martie 1936. Bustul din marmură al lui George Enescu, aflat la intrarea în vilă, este realizat de Ion Iriminescu, moldovean fascinat de personalitatea marelui maestru.

Stânca Sfânta Ana este un loc învăluit în legendele munţilor Bucegi. Aceasta a fost la un moment dat locaţia unui vechi schit, mica grotă şi cele câteva inscripţii de pe pereţi amintind azi de acest moment. Mai târziu, în 1897, Societatea Carpatină Sinaia, fondată de un grup de drumeţi entuziaşti precum Tache Ionescu, Bucura Dumbrava, arhimandritul Nifon şi Iosif Sângiorgian, a construit aici primul pavilion din lemn, dispărut azi. La baza acesteia, se afla o mica poieniţă. Pe platforma nivelată de la baza stâncii, care mai există şi astăzi, erau mai tot timpul rânduite trăsuri, iar vizitatorii, în ţinute elegante, îşi clăteau privirea cu panorama superbă a oraşului. Acestea sunt situate lângă cabana Poiana Stânii. Au fost amenajate în timpul familiei regale cu trepte şi cu balustrade, iar de pe terasa acestora se poate admira priveliştea superbă spre Valea Prahovei și spre masivele muntoase din jur. La stânci se poate ajunge din Poiana Stânii pe un traseu ușor.