Trandafiri și pomi fructiferi cu amendă: Plantarea neautorizată de arbori, arbuști sau flori poate atrage sancțiuni usturătoare

O zonă verde aflată chiar lângă bloc poate părea locul ideal pentru câțiva trandafiri, un tuia, un gard viu sau chiar un pom fructifer. Mulți locatari, mai ales cei care stau la parter sau îngrijesc de ani de zile spațiul de lângă fereastră, trăiesc cu impresia că acea bucată de pământ le aparține sau că au libertatea deplină să o amenajeze după propriul plac. În realitate însă, buna intenție de a înfrumuseța zona nu ține loc de lege, iar plantarea neautorizată de arbori, arbuști sau flori poate atrage sancțiuni usturătoare.

Statutul juridic al terenului din jurul blocului este adesea mai complex decât pare la prima vedere. Suprafața respectivă nu aparține automat asociației de proprietari și cu atât mai puțin unui singur locatar. În funcție de actele de proprietate și de evidențele cadastrale, terenul poate fi parte integrantă din proprietatea comună a condominiului sau poate aparține domeniului public ori privat al primăriei. Legislația aplicabilă în aceste situații este bine definită, cadrul general fiind stabilit prin Legea nr. 24/2007 privind spațiile verzi și Legea nr. 196/2018 privind înființarea și funcționarea asociațiilor de proprietari. Dacă pământul din fața blocului aparține domeniului public, administrarea și amenajarea lui intră exclusiv în atribuțiile autorităților locale. Pentru orice lucrare pe spațiul public există norme clare legate de tipul de material dendrologic și floricol permis, precum și condiții stricte privind modul în care acesta poate fi plantat. Deși legea încurajează cetățenii să contribuie la înverzirea orașelor, intervențiile individuale arbitrare sunt interzise. Cei care ocupă sau folosesc nelegitim un spațiu verde public riscă amenzi contravenționale cuprinse între 100 și 200 de lei pentru utilizarea neautorizată și între 200 și 1.000 de lei pentru ocuparea nelegitimă a terenului. Pe lângă aceste amenzi, administratorul spațiului are dreptul să ceară înlăturarea completă a plantelor și readucerea terenului la starea inițială.

Problemele pot apărea ușor dacă locatarul deteriorează solul fertil, afectează aleile, distruge instalațiile din zonă sau desfășoară activități de amenajare fără aprobările legale. Nici în situația în care terenul este proprietate comună a blocului lucrurile nu sunt mai simple. Părțile comune aparțin tuturor proprietarilor, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate revendica o bucată de pământ doar pentru că locuiește aproape sau că s-a ocupat de ea de-a lungul timpului. Orice schimbare de destinație a grădinii comune sau acordare a folosinței exclusive către un locatar necesită acordul formal al vecinilor și respectarea regulamentului asociației, simplul acord verbal sau informal între câțiva locatari neavând nicio valoare juridică. Subiectul devine și mai delicat atunci când vine vorba despre toaletarea sau tăierea copacilor bătrâni, uscați ori periculoși. Locatarii nu au voie sub nicio formă să taie pe cont propriu un arbore, chiar dacă acesta amenință să cadă peste clădire sau mașini. Sesizarea trebuie făcută obligatoriu către primărie sau către administratorul terenului, care sunt singurii responsabili legal de siguranța și întreținerea vegetației. Mai mult, speciile ornamentale protejate precum teiul, salcâmul, castanul, arțarul, mesteacănul sau stejarul sunt supuse unor restricții extrem de severe privind tăierile în coroană, ajustarea lor fiind permisă doar în cazuri de excepție stabilite de lege.

O alternativă tot mai populară la inițiativele individuale o reprezintă grădinile comunitare urbane. Aceste proiecte organizate presupun identificarea clară a spațiului, crearea unui grup de lucru, stabilirea unor reguli interne și încheierea unui parteneriat oficial cu primăria sau cu asociația de proprietari, permițând cultivarea în siguranță a florilor, plantelor aromatice sau legumelor. În plus, diferența dintre viața la bloc și cea la casă este uriașă în privința dreptului de proprietate; dacă un proprietar de casă trebuie să respecte doar distanțele legale față de hotarul vecinului când plantează un pom, la bloc punctul de plecare este întotdeauna verificarea regimului juridic al terenului. Pentru a evita conflictele cu vecinii și amenzile neplăcute, orice locatar care dorește să planteze ceva trebuie să urmeze câțiva pași simpli înainte de a trece la acțiune. Primul pas este verificarea actelor de proprietate ale blocului și solicitarea de informații de la primărie pentru a afla cui aparține terenul și dacă este înregistrat în Registrul Local al Spațiilor Verzi. Ulterior, trebuie consultat regulamentul asociației de proprietari și verificate normele locale privind plantarea arborilor. Regula de aur în acest domeniu este că, înainte de a cumpăra răsaduri și de a pune mâna pe lopată, verificarea actelor și obținerea aprobărilor necesare reprezintă singura garanție a unui proiect reușit.