„Frumuseţile Epocii Meiji” – Expoziție la Muzeul Național Peleș

Spread the love

Expoziţia Frumuseţile Epocii Meiji în arta Ukiyo-E, Colecţia George Şerban; la Muzeul Naţional Peleş, Castelul Pelişor, Sinaia:

Vernisaj: 9 august 2024, ora 12:30; Curator: dr. Alexandru Constantin Chituţă; Invitat: Laura Caraman

Expoziţie realizată de Muzeul Naţional Peleş, Muzeul Naţional Brukenthal cu sprijinul Şerban şi Asociaţii, Societate civilă de avocaţi în parteneriat cu Ambasada Japoniei în România.

Cuvântul ukiyo exprima iniţial ideea budistă a naturii trecătoare a vieţii. Această noţiune destul de pesimistă a fost răsturnată în timpul perioadei Edo. Caracterul care înseamnă a pluti a fost înlocuit cu omonimul care înseamnă trecător pentru a exprima o atitudine de joie de vivre. Această cultură hedonistă care glorifica viaţa în lumea plutitoare a fost deosebit de bine exprimată în producţia de gravuri pe lemn, care au pus la dispoziţia oricui avea ceva bani în plus imagini captivante cu curtezane seducătoare, actori kabuki incitanţi şi peisaje romantice celebre.

Pentru prima dată, artiştii au fost inspiraţi şi au răspuns intereselor şi preferinţelor publicului larg. Ukiyo-e reprezintă faza finală în lunga evoluţie a picturii japoneze de gen. Pornind de la evoluţiile anterioare care se axaseră pe figuri umane, pictorii ukiyo-e s-au concentrat asupra activităţilor plăcute din peisaje, prezentate de aproape, acordând o atenţie deosebită afacerilor şi modei contemporane. Pe măsură ce artiştii au ales subiecţi din ce în ce mai implicaţi în plăcerile vieţii urbane, interesul lor s-a îndreptat către activităţile de interior. Cele mai preferate subiecte de pictură la începutul secolului al XVII-lea erau scenele de veselie din casele de plăceri, în special în celebrul cartier Yoshiwara din Edo.

Perioada Edo (1603- 1868) se încheie cu demisia ultimului shogun, Yoshinobu Tokugawa, în 1868, iar împăratul Mutsuhito, în vârstă de 16 ani, cunoscut mai târziu sub numele de Meiji, revine acum la conducerea politică a Japoniei, după o lungă perioadă în care a jucat un rol secundar, mai mult onorific şi religios. Împăratul Meiji şi-a mutat reşedinţa permanentă de la Kyoto la Edo, care a fost redenumită în Toyko. Reformele politice şi sociale din epoca Meiji au fost radicale şi au devenit rapid o adevărată revoluţie, a fost introdusă Constituţia Meiji. Împăratul a fost declarat ca fiind sacru şi inviolabil.

La sfârşitul secolului XIX, semnele modernizării Japoniei, după model occidental se vedeau pretutindeni, cum ar fi: formarea unei armate naţionale, industrializarea, transport şi comunicaţii (apar căile ferate, tramvaiele), linii telegrafice, iluminatul stradal al fabricilor şi al clădirilor publice, iar majoritatea japonezilor şi-au schimbat ţinuta, trecând de la tradiţionalul kimono la haine occidentale. Pentru artiştii şi editorii de ukiyo-e din acea perioadă, tranziţia ţării le-a permis să utilizeze noile culori realizate din coloranţi de anilină şi pigmenţi care erau importaţi din Germania şi alte ţări şi au realizat noi genuri de xilogravuri. Au devenit populare imaginile cu străinii ciudaţi şi realizările lor tehnice, şi au fost realizate stampe care arătau transformările noii ere – clădiri noi şi spectaculoase din piatră, maşini cu aburi, locomotive, poduri de oţel şi tramvaie pe străzile din Tokyo.

Împăratul Meiji şi membrii familiei sale au început să fie portretizaţi (inclusiv în scopuri propagandistice) de artiştii japonezi în diverse ipostaze oficiale şi familiale. Aceştia erau îmbrăcaţi acum în costume occidentale şi erau surprinşi participând la diverse activităţi oficiale, expoziţii sau relaxându-se în natură, însoţiţi de anturajul lor feminin.

Expoziţia aduce în faţa publicului cei mai importanţi artişti japonezi care au trăit în Era Meiji şi care au realizat xilogravuri japoneze cu femei frumoase, curtezane şi gheişe: Toyohara KUNICHIKA (1835-1900), Utagawa KUNISADA III (1848-1920), Toyohara CHIKANOBU (1838-1912), Tsukioka YOSHITOSHI (1839-1892), Adachi GINKO (activ 1874-1902), Ogata GEKKO (1859-1920), Mizuno TOSHIKATA (1866-1908), Utagawa TOYONOBU (1859-1886), Utagawa YOSHIIKU (1833-1904), Utagawa YOSHITAKI (1841-1899), Goyo Hashiguchi (1888-1921), Watanabe NOBUKAZU (1872-1944) şi alţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *