Valea Prahovei primește „pansamente” provizorii: Autostrada București–Brașov rămâne sport național la capitolul promisiuni – Statul și proiectantul s-au împotmolit în hârtii

Autostrada care ar fi trebuit, în mod normal, să scoată România din umilința cozilor interminabile spre munte rămâne, și în 2026, tot la stadiul de poveste administrativă prost spusă. Proiectul București–Brașov este din nou blocat, după ce autoritățile și proiectantul nu s-au înțeles nici măcar pe studiul de fezabilitate. Cu alte cuvinte, după atâția ani de discursuri, strategii și declarații pompoase, statul român încă se ceartă pe cât trebuie să foreze ca să afle pe ce teren vrea să construiască.

Între timp, pe Valea Prahovei, realitatea circulă bară la bară inclusiv într-o zi lucrătoare. Pentru șoferi, autostrada rămâne un desen frumos în mapă, iar pentru autorități, o temă perfectă de rostogolit de la o instituție la alta. Potrivit datelor prezentate, proiectul autostrăzii Ploiești–Brașov va putea prinde contur abia după realizarea unui studiu geotehnic în zonă. Numai că și aici lucrurile s-au blocat în stilul deja clasic al infrastructurii românești: firma care trebuie să execute lucrarea a propus 3,3 kilometri de foraje pentru investigarea terenului, însă Compania Națională de Investiții Rutiere susține că necesarul real este de patru ori mai mare. Cu alte cuvinte, unii au venit cu rigla scurtă, iar statul a descoperit, brusc, că muntele nu se măsoară din birou. Divergențele nu au rămas fără urmări. Întârzierile generate de acest conflict au dus la penalizarea executantului cu aproximativ 4 milioane de lei. Firma a refuzat să comenteze situația, invocând clauzele de confidențialitate din contract. Practic, într-o țară în care infrastructura se mișcă greu, tăcerea contractuală pare să circule mult mai bine decât utilajele.

Până când statul va reuși să se pună de acord cu propriii contractori asupra unor lucruri elementare, singura „mare strategie” pentru descongestionarea traficului rămâne aceeași: drumuri ocolitoare paralele cu DN1. Adică nu autostrada promisă, ci soluții de avarie, prezentate aproape festiv, de parcă improvizația ar fi devenit politică publică. Una dintre aceste variante este centura de la Comarnic, cu o lungime de 6 kilometri. Oficial, ar trebui să fie gata în iunie. Numai că pe teren încă există probleme serioase: un pod peste râul Prahova așteaptă montarea unor grinzi, iar malurile trebuie consolidate. Așadar, termenul sună bine în declarații, dar șantierul încă discută cu realitatea.

Florin Goruneanu, supervizorul lucrărilor, a explicat situația astfel: „Exproprierile au mers un pic mai dificil, acum s-au rezolvat, maxim în luna august estimăm că se închide lucrarea, progresul este de aproximativ 80 la sută la această oră”. Cu alte cuvinte, iunie era bun pentru optimismul de birou, august pare mai potrivit pentru adevărul din teren.

Al doilea proiect, drumul care ar urma să ocolească stațiunile Bușteni și Azuga, este abia la început. Acesta va avea aproape 10 kilometri și un cost de 843 de milioane de lei. Un preț care, în România marilor blocaje și micilor rezultate, nu mai șochează pe nimeni, deși ar trebui.

George Cristea, reprezentantul constructorului, a detaliat amploarea lucrării: „Cuprinde 19 structuri, dintre care 16 de poduri, viaduct, două subtraversări, 22 de podețe.”

La rândul său, președintele Consiliului Județean Prahova, Virgiliu Nanu, a venit și cu un calcul pe kilometru: „Din calcul cred că a ieșit undeva la 17,4 milioane pe kilometru. Avem și tunel în toată această infrastructură.”

Execuția acestui drum va dura 2 ani și jumătate. Așadar, în timp ce autostrada București–Brașov rămâne captivă între neînțelegeri tehnice, penalizări și lipsă de coordonare, românii primesc din nou promisiunea că, până la marea autostradă care nu mai vine, vor mai apărea niște ocoliri, niște poduri, niște termene mutate și, desigur, încă un strat de răbdare forțată. Pe scurt, după decenii de vorbe, România încă nu reușește să lege decent Capitala de Brașov. Dar produce constant altceva: studii contestate, întârzieri taxate, calcule pe kilometru și soluții provizorii vândute drept progres. Pe Valea Prahovei, infrastructura mare rămâne blocată, însă ironia circulă fără restricții.