Turismul românesc poate genera 10% din PIB, doar dacă statul elimină impredictibilitatea și investește în infrastructură

Organizația Patronală HORA lansează un mesaj clar către autorități: turismul românesc are potențialul să devină un motor economic de 10% din Produsul Intern Brut, dar numai dacă Guvernul și administrația locală elimină impredictibilitatea și investesc serios în infrastructură. Mesajul vine în contextul unei crize acute. După o scădere de 50% a consumului turistic în 2025 față de 2024, industria se confruntă cu o combinație devastatoare: incertitudine geopolitică, măsuri de austeritate, erori de comunicare și lipsa de fermitate din partea autorităților.

Ion Biriș, vicepreședintele Organizației Patronale HORA, nu a fost ambiguu în descrierea situației. Industria turismului a suferit o prăbușire de 50% a consumului în 2025 comparativ cu 2024. Motivele sunt multiple și se întrepătrund:

incertitudinea geopolitică – conflictul din Orientul Mijlociu și tensiunile globale au descurajat călătoriile internaționale;

măsurile de austeritate ale Guvernului – reducerile de cheltuieli și creșterea fiscalității au afectat consumul intern;

erorile de comunicare și lipsa de fermitate – autoritățile nu au transmis un mesaj clar și consistent privind viitorul economiei și al turismului.

Aceasta nu este o problemă marginală. Aceasta este o criză care amenință zeci de mii de locuri de muncă și sute de milioane de euro în venituri pierdute. Cu toate acestea, Radu Tănase, directorul executiv al HORA, nu renunță la optimism. Potențialul turismului românesc este imens, iar dacă autoritățile vor limita impredictibilitatea, turismul poate genera 10% din PIB-ul României. Pentru context: în 2024, turismul contribuia cu o fracțiune mai mică din PIB. Atingerea unui nivel de 10% ar fi o transformare majoră a economiei românești și ar plasa turismul la nivelul unor industrii tradiționale precum agricultura sau construcțiile. Este o evaluare bazată pe:

potențialul natural al României – peisaje diverse, patrimoniu cultural bogat, destinații neexplorate;

evoluția pozitivă a anumitor segmente – turismul rural de lux, festivalurile mari, voucherele de vacanță;

cererea internațională – mai ales din Europa de Vest și SUA pentru destinații autentice și experiențe de calitate.

Pentru a transmite acest mesaj și pentru a identifica blocajele reale, HORA a organizat o caravană prin România, în care se întâlnește cu antreprenori și manageri de unități turistice din toate regiunile țării, cu autorități locale și cu societatea civilă. La Cluj, întâlnirea a reunit reprezentanți ai Asociației HoReCa, precum și autorități locale: Radu Rațiu, vicepreședintele Consiliului Județean Cluj, și Dan Tarcea, viceprimarul municipiului Cluj-Napoca. Una dintre nemulțumirile concrete ridicate de hotelieri la nivel local a fost legată de modul incorect în care angajații companiei de salubritate Supercom cântăresc deșeurile produse de unitățile turistice. Radu Rațiu a anunțat organizarea unei întâlniri de mediere la sediul Consiliului Județean Cluj pentru a rezolva această problemă.

Aceasta este o ilustrare perfectă a problemei mai largi: impredictibilitatea și lipsa de coordonare între instituții creează fricțiuni care afectează operațiunile zilnice ale hotelierilor și celor din restaurante.

Evoluția turismului românesc în ultimul deceniu a fost redefinită de trei factori majori:

1. Explozia turismului rural de lux

Casele săsești restaurate din Transilvania și conacele din Oltenia sau Moldova au creat o nișă de „slow tourism” care atrage vizitatori cu bugete ridicate, în special din Europa de Vest și SUA. Aceasta nu este turismul de masă, este turismul de calitate, care generează venituri mari per turist și care valorifică patrimoniul cultural și natural al României.

2. Voucherele de vacanță

Introduse și menținute ca motor de consum intern, voucherele au salvat industria în perioade critice și au forțat mii de unități de cazare să iasă din economia informală pentru a putea accepta aceste plăți.Al aceasta a fost o măsură de politică publică cu impact real. Ea a formalizat o parte semnificativă a industriei și a creat o bază mai stabilă pentru planificare și investiții.

3. Turismul de eveniment

Festivalurile mari – Untold, Electric Castle, Saga – au pus România pe harta tinerilor europeni și au generat încasări record și o vizibilitate internațională greu de obținut prin campanii de promovare clasice.Aceste festivaluri au devenit branduri în sine, atragând zeci de mii de vizitatori și generând efecte economice în cascadă: transport, cazare, alimentație, comerț.

Indicatorii cheie ai turismului arată o industrie care a învățat să producă mai multă valoare, chiar și în condiții de criză post-pandemie. Schimbarea preferințelor pe regiuni este vizibilă: interesul turiștilor s-a deplasat dinspre zonele tradiționale către destinații care oferă activități diverse – drumeții, gastronomie, cultură. Topul destinațiilor după numărul de înnoptări reflectă această diversificare: nu mai sunt doar Constanța și Brașov, ci și Cluj, Sibiu, Bistrița și alte centre care au învățat să-și valorifice patrimoniul.

Cu tot optimismul, industria se lovește de „plafonul de sticlă” al infrastructurii. Deși autostrăzile care leagă acum Clujul și Transilvania, în general, de granița de vest au facilitat accesul turiștilor auto, lipsa unei conexiuni rapide între București și munte (Valea Prahovei) rămâne un punct critic. Aceasta este o problemă majoră. Valea Prahovei este una dintre destinațiile clasice ale turismului românesc, dar accesul lent din capitală descurajează vizitele de weekend și limitează potențialul economic.

Deficitul de forță de muncă calificată a forțat mulți hotelieri să apeleze la personal din afara spațiului comunitar, în special din Asia de Sud-Est. Aceasta a schimbat dinamica interacțiunii în sectorul serviciilor. Calitatea serviciilor depinde de calitatea personalului, iar importul de muncitori străini, deși necesar, nu poate compensa lipsa unei forțe de muncă locale bine pregătite și motivate.

Pentru a atinge potențialul de 10% din PIB, statul trebuie să:

Elimine impredictibilitatea – prin politici fiscale și de reglementare stabile și previzibile;

Investească în infrastructură – drumuri, autostrăzi, conectivitate digitală;

Sprijine formarea profesională – programe de calificare pentru personalul din turism;

Promoveze turismul românesc – campanii internaționale coordonate și finanțate adecvat;

Faciliteze cooperarea între instituții – pentru a elimina fricțiunile administrative care afectează operațiunile zilnice.

Turismul românesc nu suferă din lipsă de potențial. Suferă din lipsă de voință politică și din impredictibilitate administrativă. Mesajul HORA este clar: România are resursele naturale, patrimoniul cultural și capacitatea de inovație pentru a deveni o destinație turistică de prim rang european. Dar aceasta necesită investiții, stabilitate și, mai presus de toate, o viziune de lungă durată care să nu se schimbe la fiecare schimbare de guvern. Criza din 2025 și 2026 nu este o sentință de moarte pentru turismul românesc. Ea este o avertisment că, fără acțiuni decisive, oportunitatea de a deveni un motor economic de 10% din PIB va fi pierdută.