Reducerea accizei la carburanți: O măsură populistă care nu previne colapsul economic – „E ca și cum ai stinge incendiul cu benzină!”

Criza energetică globală nu se rezolvă cu gesturi electorale și măsuri de moment. Experții sunt categoric și nu se mai ascund în cuvinte diplomatice: reducerea accizelor la combustibil, în contextul actual de instabilitate geopolitică și penurie de resurse, nu face decât să amplifice dezastrul economic spre care se îndreaptă România și Uniunea Europeană. Este o eroare gravă, o iluzie de scurtă durată care pune presiune pe piață exact când riscurile de penurie sunt la ordinea zilei și amenințele asupra aprovizionării sunt mai reale ca niciodată.

Măsura este, în esență, o capitulare în fața realităților. Guvernanții aleg calea cea ușoară — cea care aduce voturi pe termen scurt — în loc să adopte soluții durabile care să protejeze economia pe termen lung. Aceasta nu este o critică ușoară; este o observație asupra unei tendințe care caracterizează politica europeană în ultimii ani: prioritatea electorală peste responsabilitate economică. Gabriel Biriș, expert recunoscut în fiscalitate și analist economic, nu se ascunde în cuvinte. Măsura de reducere a accizelor este, în termenii săi, echivalentă cu a stinge un incendiu cu combustibil. Comparația nu este doar o figură de stil; este o descriere precisă a mecanismului prin care această politică agravează criza.

De astăzi motorina este mai ieftină cu 30 de bani, după ce reducerea accizei a intrat în vigoare. Șoferii însă, nu vor simți o diferență foarte mare, și asta pentru că prețurile depășesc în continuare 10 lei pe litru, iar reducerea la pompă e infimă în fața scumpirii de 3 lei produse într-o singură lună. Impactul scumpirilor s-a resimțit nu doar la pompă, ci și în prețurile alimentelor și ale altor bunuri de consum. De astăzi, șoferii plătesc cu 30 de bani mai puțin pentru un litru de motorină standard, după ce reducerea accizei a intrat în vigoare. La prima vedere pare o veste bună, dar în realitate diferența este greu de observat, mai ales în contextul scumpirilor din ultima perioadă. Chiar și cu această reducere, prețul rămâne peste pragul de 10 lei pe litru, un nivel care continuă să apese asupra bugetelor. În momentul de față, motorina standard costă puțin peste 10 lei pe litru, mai exact 10 lei și 2 bani, chiar și după aplicarea reducerii. Motorina premium nu a fost afectată de această măsură și rămâne la același preț ca înainte, în jur de 10 lei și 84 de bani. În cazul benzinei, lucrurile stau ușor diferit. Prețurile au coborât sub 10 lei pe litru. Scăderea de 30 de bani vine după o perioadă în care carburantul s-a scumpit puternic, cu aproximativ 3 lei pe litru într-o singură lună. În acest context, reducerea actuală pare mai degrabă simbolică. Pentru șoferi, diferența se simte prea puțin la fiecare alimentare, iar costurile generale rămân ridicate. Impactul nu se oprește la benzinării. Scumpirea carburantului s-a propagat deja în economie, influențând prețurile alimentelor și ale altor bunuri și servicii.Transportul mai scump înseamnă, în lanț, costuri mai mari pentru producători și comercianți, iar acestea ajung în final la consumatori. Chiar dacă există o ușoară ieftinire la motorină, efectele scumpirilor din ultimele luni continuă să fie resimțite în viața de zi cu zi.

Întreaga Europă se confruntă deja cu lipsa combustibililor în diverse stații de alimentare. Cozile la benzinării, rații de combustibil, restricții asupra vânzărilor — acestea nu mai sunt scenarii apocaliptice, ci realități cotidiene în mai multe țări europene. România nu face excepție. Dimpotrivă, fiind dependentă de importuri și având o economie mai fragilă decât alte state membre, România este mai vulnerabilă la șocurile de aprovizionare. A stimula consumul într-o perioadă în care penuria amenință este o greșeală strategică și o demonstrație a lipsei de viziune. Când resursele sunt limitate și incertitudinea asupra disponibilității lor crește zilnic, politica corectă este să se încurajeze consumul responsabil și să se protejeze stocurile pentru perioade de criză. În schimb, reducerea accizelor face exact opusul: stimulează consumul, accelerează epuizarea resurselor și agravează penuria.

Ceea ce lipsește din discursul oficial este o abordare rațională și strategică. Reducerea accizelor este un ajutor care ajunge la toți consumatorii, dar nu neapărat acolo unde e nevoie cu adevărat. Este o măsură indiscriminată, care nu ține cont de diferențele dintre sectoarele economice, dintre regiuni și dintre categoriile de populație. Biriș subliniază că soluțiile economice ar trebui să fie mult mai bine definite și că ajutoarele trebuie direcționate către acele sectoare care sunt într-adevăr vulnerabile. Agricultura, transportul, industria — acestea sunt sectoare care au nevoie de sprijin țintit, nu de scăderi generale de prețuri care beneficiază în egală măsură pe toți. Un fermier care folosește combustibil pentru mecanizare are nevoie de alt tip de ajutor decât un cetățean obișnuit care merge la muncă cu mașina. Ceea ce lipsește este o abordare rațională: prioritizarea măsurilor care pot limita efectele negative pe termen lung, nu pe termen electoral. Trebuie investiții în sectoare strategice, în infrastructură, în inovație. Trebuie stimulat consumul responsabil, nu consumul necugetat. Trebuie planificare pentru scenariile de penurie, nu negare a lor.

Conflictele din Orientul Mijlociu nu sunt doar o problemă de petrol și gaze naturale. Analistul Flavius Caba Maria atrage atenția asupra unui risc mult mai profund și mai periculos: aprovizionarea cu îngrășăminte și alte materii prime esențiale pentru agricultură și industrie. Aceste resurse nu sunt de lux; sunt vitale pentru funcționarea economiei europene. Îngrășămintele, în special, sunt cruciale pentru agricultura europeană. O mare parte din aprovizionarea mondială cu îngrășăminte provine din regiuni acum în conflict sau în imediata apropiere a conflictelor. Pe măsură ce tensiunile din Orientul Mijlociu se agravează, incertitudinea asupra lanțurilor de aprovizionare crește exponențial. Navele comerciale evită anumite rute, prețurile se volatilizează, iar disponibilitatea devine impredictibilă. Caba Maria este explicit: criza energetică nu se reduce doar la petrol. Există multe alte resurse vitale pentru economia globală care provin din Orientul Mijlociu. Conflictele din această regiune vor continua să afecteze aprovizionarea cu aceste materii prime, iar Europa va simți impactul direct. România, cu o economie deja fragilă și cu o agricultură care depinde de îngrășăminte importate, va fi lovită mai grav decât alte state membre.

Riscurile unei posibile penurii de resurse vitale — combustibili, îngrășăminte, alte materii prime — nu sunt speculații. Sunt realități care se întâmplă acum. Lipsa acestor resurse crește exponențial posibilitatea unui colaps economic real, nu doar o recesiune sau o stagnare. Un colaps care ar afecta nu doar România, ci întreaga Uniune Europeană. România este pe marginea prăpastiei. Economia se contractă, consumul cade, investițiile sunt în stagnare. Retail sales au scăzut dramatic în ultimele luni. Inflația rămâne ridicată. Șomajul crește. Și în acest context, guvernul alege să reducă accizele, să stimuleze consumul și să accelereze epuizarea resurselor.

Autorităților li se cere responsabilitate, nu populism. Trebuie să renunțe la soluțiile facile și să adopte măsuri care protejează economia pe termen lung. Aceasta înseamnă:

Investiții substanțiale în sectoarele economice cele mai afectate — agricultură, transport, industrie. Nu subvenții generale, ci sprijin țintit pentru sectoare strategice.

Stimularea consumului responsabil, nu a consumului necugetat. Educație pentru eficiență energetică, pentru economisire, pentru planificare pe termen lung.

Planificare strategică pentru scenariile de penurie. Stocuri de siguranță, diversificarea surselor de aprovizionare, negocieri cu parteneri internaționali pentru securitate energetică.

Reforme structurale ale economiei pentru a o face mai rezistentă la șocuri externe. Reducerea dependenței de importuri, dezvoltarea producției locale, creșterea competitivității.

Dar reducerea accizelor? Este doar o pansă pe o rană care se infectează. Este o măsură care aduce ușurare pe termen foarte scurt, dar care agravează problema pe termen mediu și lung. Este politica pe care o fac guvernanți care nu au curaj să ia decizii greu, care preferă să fie populari azi și să lase problemele pentru mâine.