Marius Lulea propune trei schimbări radicale: Maximum 500 de primari, alegeri în două tururi și doar două mandate pentru aleșii locali. „Mecanismul actual produce dependențe, cercuri de influență și administrații închise”

România funcționează de prea mult timp într-o arhitectură administrativă proiectată pentru o altă epocă. Comune mici, instituții slabe, resurse risipite și administrații locale care, în multe cazuri, au devenit dependente de câteva persoane și de rețelele construite în jurul lor. În opinia dr. ing. Marius Lulea, președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice, această realitate nu mai poate fi corectată prin ajustări minore.

„România are nevoie de o reformă administrativă profundă, care să permită deblocarea și flexibilizarea unui sistem devenit rigid și nepotrivit pentru secolul XXI”, afirmă acesta.

În viziunea sa, schimbarea trebuie să înceapă de jos, din structura însăși a administrației locale. Nu este vorba doar despre reducerea unor cheltuieli sau despre redesenarea granițelor administrative, ci despre construirea unor instituții capabile să funcționeze profesionist.

„Această reformă trebuie construită de la firul ierbii, prin concentrarea resurselor în unități administrative mai mari, capabile să susțină instituții locale profesioniste, eficiente și bine finanțate.”

De aici pornește și una dintre cele mai ferme propuneri ale sale: România ar trebui să ajungă la maximum 500 de primari. O asemenea reorganizare ar însemna administrații locale mai puternice, personal mai bine pregătit și bugete suficient de mari pentru investiții, servicii publice și dezvoltare reală.

Dar reforma teritorială, spune Marius Lulea, nu este suficientă. Fără schimbarea regulilor electorale, vechile mecanisme de putere ar continua să funcționeze chiar și în noile structuri.

„Alegerea primarilor în două tururi reprezintă o necesitate urgentă. Sistemul actual permite menținerea la conducerea primăriilor a unor persoane care beneficiază de un sprijin electoral redus, dar câștigă prin fragmentarea votului de opoziție, nu prin rezultate concrete obținute în beneficiul cetățenilor.”

În multe localități, primarul este ales cu o minoritate din totalul voturilor, în timp ce majoritatea alegătorilor optează pentru alți candidați. Voturile împotriva celui aflat în funcție se împart, iar acesta rămâne la conducere fără a avea, în realitate, susținerea majorității comunității.

În timp, acest mecanism nu produce doar continuitate politică. Produce dependențe, cercuri de influență și administrații închise. Tocmai de aceea, a treia măsură propusă este limitarea aleșilor locali la cel mult două mandate.

„Două mandate ar trebui să fie suficiente pentru orice ales local. Atunci când o persoană rămâne prea mult timp în aceeași funcție, în jurul său se formează inevitabil o oligarhie locală.”

Anii petrecuți în aceeași poziție permit acumularea unei puteri care depășește adesea limitele funcției. În jurul edilului se formează grupuri de interese, relații economice, dependențe politice și o administrație care ajunge să se confunde cu persoana aflată la conducere.

„Funcțiile publice nu trebuie transformate în proprietăți personale, iar pozițiile-cheie nu pot fi capturate la nesfârșit de aceleași cercuri de influență, până în punctul în care instituțiile nu mai servesc cetățeanul, ci exclusiv pe cei care le controlează.”

În centrul acestei reforme nu se află însă doar hărți, mandate și reguli electorale. Se află nevoia unei alte culturi administrative. Una în care instituțiile să nu mai fie percepute ca fortărețe birocratice, ci ca instrumente aflate în slujba comunității.

„O reformă administrativă reală ar crea și ocazia formării unei noi culturi instituționale. Cultura administrativă degradată trebuie înlocuită cu una bazată pe profesionalism, responsabilitate și respect față de cetățean.”

În esență, propunerile formulate de Marius Lulea urmăresc același obiectiv: ruperea unui sistem încremenit și readucerea administrației în serviciul oamenilor. Mai puține structuri, competiție electorală reală și limitarea puterii personale.

„Instituțiile statului trebuie să fie partenere ale oamenilor, nu obstacole în calea lor.”

Pentru președintele Institutului pentru Politici Economice și Publice, aceasta nu mai este doar o opțiune de modernizare, ci o condiție pentru ca administrația locală să rămână funcțională, legitimă și capabilă să răspundă nevoilor secolului în care trăim.