Actorie de vară pe șantierul centurii Comarnic: Sceneta în care Nanu se dădea zmeu în fața excavatorului s-a topit sub așternutul covoarelor de asfalt – Inaugurarea, amânată pentru când o vrea constructorul

În 28 iunie a.c., președintele Consiliului Județean Prahova, Virgiliu Nanu, punea pe picioare un spectacol de zile mari, tunând și fulgerând în ședințe publice împotriva constructorului Centurii Comarnic. Cu amenințări teatrale de penalități și cu un ton de neînduplecat, șeful județului decreta ritos că nu acceptă nici o zi în plus și că în august drumul trebuie să fie gata, transformând o banală verificare de șantier într-o demonstrație de forță administrativă. Astăzi, 6 august, din declarațiile de un calm olimpic ale aceluiași lider județean răzbate un adevăr mult mai amar și comic: țipetele din iunie au fost doar figurație, iar șeful Consiliului Județean a ajuns, până la urmă, tot la mâna și la ritmul impus de constructor.

Înmuiat vizibil și abandonând tonalitatea de vătaf sever, Virgiliu Nanu a revenit pe șantier pentru a anunța, pe un ton mult mai blând, că investiția ar urma să fie finalizată spre sfârșitul lunii august, însă numai dacă ritmul actual de lucru se menține. Marele ultimatum s-a diluat astfel într-o serie de promisiuni condiționate, în care administrația județeană speră că în cel mult o săptămână se va termina de așternut stratul de uzură pe întreaga lungime a traseului. Ordinele categorice de altădată au lăsat locul unei liste de sarcini pe care constructorul le bifează în ritmul propriu, de la montarea rosturilor de dilatare la poduri și instalarea parapetelor metalice, până la realizarea marcajelor și amplasarea semnalizării rutiere.

Toată această agendă relaxată ar trebui să se încheie în jurul datei de 24 august, urmând ca abia ulterior să fie efectuate testele și încercările de suprasarcină la cele două poduri și la viaduct, o etapă tehnică obligatorie înainte de recepția propriu-zisă. Din spectaculoasa criză de autoritate din prag de vară nu a mai rămas decât ecoul, iar spectatorii acestei piese pot constata cum marea fermitate politică s-a transformat într-o simplă așteptare resemnată pe marginea drumului, în speranța că asfaltul se va usca totuși înainte de finalul lunii.