Noul Cod al Urbanismului îi transformă pe specialiști în vinovați de serviciu: Arhitecții, inginerii și inspectorii, lăsați fără protecție în fața legii

Mecanismul administrativ prin care autoritățile publice își declină responsabilitatea decizională și o transferă direct asupra funcționarilor de execuție reprezintă una dintre cele mai acute vulnerabilități ale sistemului instituțional, prin noul Cod al Urbanismului. Principiul aspect conform căruia cel care își pune semnătura pe un document poartă întreaga răspundere juridică, civilă sau penală a transformat activitatea din sectorul public într-un mediu dominat de teama de a decide. În spatele deciziilor de oportunitate luate la nivel politic sau de conducere, aparatul de stat își construiește un paravan de protecție, lăsând acoperiți doar angajații din eșaloanele de execuție.

Această vulnerabilitate afectează în mod direct o categorie vastă de profesioniști din administrație, ale căror fișe de post implică avizarea, verificarea sau întocmirea documentațiilor tehnice. Este vorba despre consilierii juridici, responsabilii de achiziții publice, contabilii, economiștii, auditorii interni, dar și despre inginerii, arhitecții șefi și inspectorii din urbanism sau construcții. De asemenea, sunt expuși membrii comisiilor de evaluare a licitațiilor, funcționarii din structurile de gestionare a fondurilor europene și specialiștii în resurse umane. Acești angajați sunt puși frecvent în situația de a fundamenta sau de a valida tehnic și juridic decizii stabilite de facto la nivel înalt, fiind supuși unor presiuni ierarhice enorme pentru a-și pune semnătura pe proiecte elaborate în grabă sau insuficient documentate.

În momentul în care un proiect eșuează, intră în blocaj financiar sau devine obiectul unei anchete a organelor de control și al instanțelor de judecată, decidenții politici sau manageriali se detașează convenabil, invocând independența tehnică a deținătorilor de semnătură. Discrepanța este evidentă: în timp ce conducerea beneficiază de statut, vizibilitate și putere de decizie, riscurile penale și materiale cad integral pe umerii personalului de execuție, care funcționează astfel ca niște vinovați de serviciu garantați prin lege. Consecințele acestui sistem sunt deosebit de grave pentru funcționarea statului. Frica de a semna paralizează inițiativa, iar funcționarii publici aleg să se adăpostească în spatele unui volum uriaș de note justificative, avize consultative și amânări repetate, blocând investițiile și reformele necesare. Oamenii bine pregătiți refuză să mai preia sarcini complexe sau să ocupe poziții cheie din cauza disproporției dintre salarizare și riscurile juridice la care se expun. Fără o redefinire clară a răspunderii administrative, prin care să se incrimineze decizia de oportunitate și presiunea ierarhică, iar responsabilitatea să fie împărțită proporțional între cel care ordonă o măsură și cel care o execută, administrația publică va rămâne blocată într-un cerc vicios al lipsei de asumare.