Capodopere în miniatură, restaurate la Peleș: Povestea statuetelor din lemn din colecția regală, os și argint aurit

Arta restaurării patrimoniului regal readuce în atenția publicului rafinamentul și memoria istorică a pieselor de excepție găzduite la Muzeul Național Peleș, unde sinteza dintre meșteșug, tehnică și viziune artistică își găsește o exemplificare desăvârșită. Pentru a înțelege profunzimea acestor opere, este necesară o întoarcere la izvoarele esteticii occidentale, într-o eră în care arta Greciei antice, deși apărută relativ târziu – când creația Egiptului Antic și a Mesopotamiei se afla deja la apogeu –, s-a impus prin conținutul său profund și prin gama largă a gândurilor și emoțiilor exprimate, nefiind întrecută și nici măcar egalată de vreun alt popor. Parcurgând mai multe etape artistice distincte, arta greacă a atins apogeul în secolul al V-lea î.Hr., o perioadă denumită simbolic „Secolul de aur”, în care definitorie nu a fost arhitectura, ci sculptura care a adus înnoiri semnificative printr-o diversitate mai mare de forme și o serioasă deprindere a îndeletnicirilor subordonate unei viziuni sacre. Dezlegând sculptura de greutatea materialului, umanizând zeii și zeificând oamenii, Fidias, primul mare nume în istoria generală a sculpturii, a glorificat cu înzestrarea sa arta greacă a acelui secol și a inaugurat epoca monumentalelor opere ale clasicismului, un reviriment modern al acestei culturi producându-se ulterior în timpul Neoclasicismului în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea în Europa și America.

În această linie de continuitate estetică se înscriu și cele două statuete de mici dimensiuni realizate între anii 1876 și 1900 într-un atelier european, cel mai probabil la Leipzig, în Germania, piese ce îi reprezintă pe Marte, zeul războiului la romani, și pe Minerva, zeița înțelepciunii. Concepute după modelul reprezentărilor hriselefantine, cele două opere sunt structurate pe un suport de lemn placat cu os și argint parțial aurit, purtând veșminte clasice romane, inițial policrome, în timp ce armura și atributele sunt lucrate din argint parțial aurit. Statuetele au fost poziționate inițial pe două postamente din lemn placat cu os, decorate cu baghete și colțuri metalice sub formă de trunchi de piramidă. După etapa de restaurare desfășurată între anii 1975 și 1980 și odată cu refacerea expoziției de bază a Castelului Peleș, postamentele originale au fost înlocuite cu două postamente mai mici, realizate din lemn de stejar lăcuit, pentru a permite expunerea lor pe două console din Sala Coloanelor. Ambele piese aparțin colecției inițiale a Regelui Carol I, autenticitatea și prezența lor istorică fiind atestate neîndoielnic de fotografiile realizate între anii 1906 și 1910.

Trecerea timpului, natura complexă a materialelor constitutive, condițiile de păstrare, dar și intervențiile anterioare au lăsat urme vizibile asupra celor două opere de artă, care prezentau multiple degradări atât la nivelul osului și al sistemelor de prindere, cât și la nivelul elementelor metalice. Prin noile intervenții de specialitate, procesul de restaurare a urmărit consolidarea riguroasă a părților din os, completarea elementelor decorative lipsă, reașezarea pieselor desprinse sau fracturate, precum și redarea aspectului inițial al operelor și repunerea lor pe postamentele originale, salvând astfel o pagină prețioasă din moștenirea artistică a reședinței regale.

Liliana Cojocaru – restaurator