Ambiții spațiale ale unei omeniri plină de crize la sol. Prunariu: „Și eu eram tot dintr-o țară mică atunci când am fost în cosmos. Acum, vedem incompetență și dezinteres față de avantajele unei colaborări internaționale” – VIDEO INTERVIU

Interesul publicului pentru spațiul cosmic crește din nou, într-o lume care părea, până ieri, captivă doar în crizele de la sol. Programul Artemis readuce în prim-plan ideea întoarcerii omului pe Lună, iar misiunea Artemis II — primul zbor cu echipaj al capsulei Orion — a reaprins o fascinație veche: aceea că viitorul nu se termină la granițele unei țări și nici la limita unei generații.

În acest context, interviul SINAIA GROUP cu Dumitru Prunariu, primul și singurul român care a ajuns în spațiu, capătă o greutate aparte. Nu e doar o discuție despre trecut, ci despre felul în care o societate își mai permite — sau nu — să viseze la obiective mari. Prunariu, aflat vinerea aceasta la Bușteni, vorbește despre epoca în care spațiul era și știință, și geopolitică: competiția sovieto-occidentală care a împins omenirea înainte, dar și mecanismele concrete prin care România a ajuns să participe la un capitol rar, aproape irepetabil, din istoria explorării cosmice. Refacem, pe scurt, traseul misiunii și al colaborării româno-sovietice care a făcut posibil zborul său, apoi punem față în față două lumi: cea a „curselor” spațiale de atunci și cea a tehnologiilor de azi — când spațiul nu mai e doar simbol, ci infrastructură, industrie și putere. La 14 mai 1981, Prunariu a devenit primul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic. A participat la misiunea Soiuz 40 din cadrul programului spațial „Intercosmos” și a petrecut în spațiu 7 zile, 20 de ore și 42 de minute. Este de profesie inginer aeronautic. A fost pe rând ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-președinte al Comitetului de Relații Internationale al Agenției Spatiale Europene (ESA). În prezent are gradul de general-locotenent în rezervă.

Dumitru Prunariu își exprimă însă și o nemulțumire clară: lipsa de viziune a clasei politice actuale pentru aspirații înalte, pentru proiecte care să depășească ciclurile electorale și micile calcule de moment. În același timp, respinge ferm teoriile conspiraționiste: în spațiu nu vorbim doar despre „povești”, ci despre știință și tehnologie verificabilă, imposibil de anulat prin retorică sau suspiciuni. La vârsta sa, Prunariu se delimitează de interpretări politice și insistă că politica nu are ce căuta în obiectivele majore ale umanității — dar rămâne dezamăgit de un lucru: societatea de azi nu mai cultivă suficient în tineri marile ambiții, acea disciplină a visului mare care, odată, a făcut posibil ca un român să ajungă dincolo de atmosferă: