Sfaturile ONG-urilor pentru alungarea urșilor: „Speriați-i cu dăngănit de clopoțel și dați cu spray!” Este ineficient, dar… obligatoriu. Cine încearcă să se apere, riscă închisoarea
Organizațiile pentru protecția animalelor devin tot mai agresive. Spray-ul antiurs e un mit. Concluzia ONG-urilor: victimele au atacat urșii. Cine încearcă să se apere ajunge la pușcărie. Lupta ONG-urilor de mediu pentru interzicerea vânătorii de carnivore mari continuă, indiferent câte victime fac urșii în România. La Tușnad s-a impus tăierea pomilor fructiferi, transformarea gospodăriilor în țarcuri cu gard electric și eliminarea animalelor din curțile oamenilor, pentru a nu fi deranjați urșii agresori. Toată România s-ar putea transforma într-un țarc de garduri electrice, pe măsură ce populația de urși crește de la an la an, dar cotele de prevenție și de intervenție prevăzute de lege tot nu s-ar aplica. Nici după ce a fost atacat șeful Salvamont Predeal nu se vor lua măsuri, deși au existat declarații politice. Surse din asociațiile de vânători au dezvăluit, pentru Jurnalul, că deși ministrul Mediului vrea să introducă urgent aplicarea cotelor de vânătoare, pentru a elimina exemplarele agresive, premierul și președintele interimar ar fi spus că nu sunt de acord, pentru a nu-i deranja pe ONG-iști înainte de alegerile prezidențiale.
Studiile făcute de specialiștii în carnivore mari din România arată că încă din anul 2021 era o populație de urși de două ori mai mare decât cea pe care o poate suporta suprafața de păduri a țării – adică peste 8.000 de exemplare, în loc de 4.000. Degeaba au explicat specialiștii că urșii se înmulțesc de 4 ori mai mult decât acum 10 ani, pentru că de la un pui, o ursoaică a ajuns să facă 4 pe an, pe fondul încălzirii climatice, arată jurnalul.ro.
Sursele noastre spun că ministrul a vrut să dea OUG pentru cotele de vânătoare, dar Marcel Ciolacu și Ilie Bolojan s-ar fi opus. Cota de intervenție include exemplarele agresive care deja au atacat oameni și localități, iar cota de intervenție trebuie să fie cel puțin 8% din numărul total de exemplare. Așa se procedează în toate țările europene în care există un număr mai mare de exemplare, dar în România nu se mai aplică din 2016. La 8.000 de exemplare, cota de prevenție ar trebui să fie 800. În prezent se face un nou studiu pentru a se afla la ce număr se ridică populația de urși, iar rezultatele vor fi date publicității peste aproximativ două săptămâni.
Ovidiu Ionescu, profesor la Universitatea Transilvania din Brașov, care a condus mai multe programe de cercetare în ultimii ani, a fost chiar eliminat din comisiile de experți, sub pretextul că este și reprezentantul unei asociații a vânătorilor și ar avea interese personale pentru aplicarea cotelor de prevenție și de intervenție. Specialistul a explicat, pentru Jurnalul, că nicio metodă impusă de ONG-urile de mediu nu funcționează, iar situația este din ce în ce mai gravă, de la un an la altul, pur și simplu pentru că urșii sunt din ce în ce mai mulți, nu pentru că i-ar ademeni oamenii cu mâncare sau pentru că ar fi neglijenți cei care lasă gunoiul afară, în localități.
„Cu spray și clopoței ar trebui să alungăm urșii, conform sfaturilor venite de la ONG-urile de mediu, preluate de la niște așa-ziși experți din țări în care nici măcar nu există urși. Am încercat să le explic faptul că în România poartă clopoței oile și vacile, deci n-ar face decât să atragă ursul, dar degeaba. Sprayul antiurs e un mit. Din păcate, sunt mulți care cred și se simt în siguranță, în pădure, cu un spray la ei. Sper să nu se întâlnească vreodată cu ursul, pentru că adevăratele sprayuri antiurs nici măcar nu există în România și ar fi ilegale. Sunt niște sprayuri cu un litru de gaz, care bat la 20 de metri, dar nici eficiența lor nu e garantată. Cele pe care se folosesc acum în România bat la o distanță de maximum 5 metri, dar nu mai apucă să producă vreun efect, pentru că ursul ajunge la victimă într-o secundă”, spune Ovidiu Ionescu.
O altă metodă impusă prin lege, din 2023, este alungarea ursului atacator cu mașinile Poliției și ale Jandarmeriei, cu girofarul. Cei care au asistat frecvent la astfel de scene spun că metoda este absolut ineficientă. Nu face decât să enerveze animalele și să le facă mai agresive. Relocarea, de asemenea, nu face decât să mute pericolul dintr-o zonă în alta și să amenințe viața altor comunități. Gardurile electrice funcționează parțial, dar nu împiedică înmulțirea animalelor din pădure. ONG-urile dau în judecată orice primar care îndrăznește să împuște urșii care le atacă localitatea și în instanță se cer dovezi pentru îndeplinirea tuturor cerințelor preliminare – adică spray, clopoței, girofaruri, garduri electrice și relocare. La Predeal chiar s-au aplicat toate măsurile și și-au dovedit ineficiența, dar tot autoritățile sunt acuzate că nu și-ar fi făcut treaba, deși singura variantă de a salva România de atacurile acestor mamifere este aplicarea, conform legii, a cotelor anuale de vânătoare, de prevenție și de intervenție pe care ONG-urile nu le doresc.
Problemele au apărut în Guvernul Cioloș, în anul 2016, când prima măsură luată de ministrul Cristiana Pașca-Palmer a fost interzicerea vânătorii de urși, dar și a hrănirii lor în pădure. Devenind mai mulți și mai flămânzi, e evident că se vor deplasa spre localități, să se hrănească. Dar logica le scapă specialiștilor din ONG-uri care se luptă continuu să elimine cotele de vânătoare, în timp ce victimele nici măcar nu sunt raportate.
Chiar și în cazul fetei omorâte de urs anul trecut ONG-urile au încercat să explice că victima ar fi căzut mai întâi în râpă, nu că ar fi fost atacată, deși există înregistrarea apelului telefonic al victimei la 112, care surprinde momentul atacului. Oamenii sunt atacați frecvent, în mai multe zone ale țării, în propriile gospodării sau în pădure. Au murit, în ultimii ani, mai mulți ciobani care erau cu oile pe munte, oameni care mergeau la cules de ciuperci sau de fructe de pădure, dar și oameni atacați de urs în propria gospodărie, în zonele de deal.
O situație aberantă a fost anul trecut, când ONG-urile au făcut plângere penală împotriva unui bătrân care a fost omorât de urs în propria curte, pentru că la anchetă s-a descoperit că omul pusese capcane în jurul casei, pentru a se apăra de atacul ursului. Nimeni nu mai apără victimele, iar pentru stat e convenabil să nu se raporteze morții și răniții, pentru că astfel nu mai e nevoie nici să plătească despăgubiri.
Disperați, oamenii au început să otrăvească urșii sau chiar să le dea foc, în pădure, cu riscul de a face pușcărie pentru că au îndrăznit să se apere de atacurile repetate ale animalelor. Dar nici despre acest fenomen nu se vorbește, iar o zonă terorizată de urși în ultimii ani, Tușnad, e prezentată acum ca exemplu de mare succes în „îmblânzirea” animalelor, după ce localnicii au reușit să scape de coșmar otrăvind foarte multe exemplare. Inițial, statul le-a impus să-și taie toți pomii și să-și omoare animalele din curte, ca să nu atragă ursul.
Ministrul Mediului, Mircea Fechet, a fost singurul care în ultimii ani chiar a-ncercat să aplice cotele de prevenție și de intervenție, pentru a rezolva problema, dar lupta cu ONG-urile nu se oprește niciodată și e greu de aplicat orice lege, ordonanță de urgență, hotărâre de guvern sau ordin de ministru. Fechet a aprobat cotele de vânătoare, dar e posibil ca până la alegeri să nu se ia niciun fel de măsură, pentru a se satisface dorințele ONG-urilor – chiar dacă mor oameni atacați pe munte, în localități, pe stradă sau în gospodării.
