Ultimele alegeri anticipate din România: Carol al II-lea a dizolvat Parlamentul, iar premierul a fost asasinat la Sinaia

În istoria politică a României, ultimele alegeri parlamentare anticipate au avut loc în luna decembrie a anului 1933, într-un context instabil marcat de venirea lui Adolf Hitler la putere în Germania și de ascensiunea mișcărilor extremiste pe plan intern. La 14 noiembrie 1933, Regele Carol al II-lea i-a încredințat formarea noului executiv liberalului Ion G. Duca. În conformitate cu practica politică a epocii și cadrul constituțional din 1923, numirea unui nou guvern atragea după sine dizolvarea Parlamentului existent și organizarea de noi alegeri. În acel sistem, guvernul organizator își asigura aproape de fiecare dată majoritatea parlamentară, fapt confirmat și de scrutinul desfășurat între 20 și 29 decembrie 1933, unde Partidul Național Liberal a obținut o victorie categorică.

Obiectivul principal al premierului I.G. Duca a fost stabilizarea țării și stăpânirea avântului Legiunii Arhanghelul Mihail (Garda de Fier). În consecință, la începutul lunii decembrie 1933, guvernul a luat măsura drastică de a scoate Garda de Fier în afara legii pentru a-i împiedica participarea la alegeri. Această decizie a generat tensiuni uriașe, culminând la scurt timp după finalizarea scrutinului. Pe 29 decembrie 1933, la doar câteva zile de la câștigarea alegerilor, premierul Ion G. Duca a fost asasinat pe peronul gării din Sinaia de către o echipă de fanatici legionari, cunoscuți sub numele de „Nicadori”. Regele Carol al II-lea a folosit frecvent prerogativa dizolvării Parlamentului pentru a-și consolida influența, însă episodul tragic din 1933 a rămas ultimul exercițiu de alegeri anticipate din perioada interbelică, înainte ca regimurile democratice să fie treptat înlocuite de dictatura regală și, ulterior, de frământările celui de-Al Doilea Război Mondial.