Călătoria de vis în Munții Bucegi pe care o poţi face cu telecabina, la o oră de Sinaia

Peștera Ialomiței este una dintre cele mai vizitate și mai frumoase din Munții Bucegi. Este situată pe Muntele Bătrâna, la o altitudine de 1.530 de metri, iar pentru a o vizita există două posibilități. Se poate lua telecabina din Bușteni până la Babele și de acolo până la Peștera sau cu mașina se poate merge pe DN71 până în localitatea Glod. De aici se intră DJ714 spre Lacul Bolboci, Cheile Tătarului, Cabana Padina și se ajunge la Peștera Ialomiței.

Între Sinaia și Glod sunt 30 de minute de condus. După aceea, drumul este neasfaltat, astfel că durează aproximativ o oră . Peștera poate fi vizitată zilnic, iarna între 8.00-17.00, iar vara programul se prelungește până la 19:00, arată bizbrasov.ro.

Peștera Ialomiței are o energie cu totul aparte. Prima sală a peșterii poartă numele de Mihnea Vodă, având următoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, lățimea de 15 m și înălțimea de 10-25 m. Înainte de 1924, prin această grotă curgea Râul Peșterii. Astăzi, pârâul intră în subteran înainte de a ajunge la grotă și se varsă mult mai jos, în Ialomița.

Urmează galeria numită Pasaj, cu lungimea de 20 m și lățimea între 1-8 m, în timp ce înălțimea variază între 1,5-2 m. Sălile Decebal (în formă de dom, din care se deschid mai multe galerii) și Sf. Maria sunt legate între ele, și au dimensiuni modeste: lungime între 10-30 m și înălțime între 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecând peste un prag din bolovani mari și umezi. Denumirea sălii vine de la asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria. Cea mai mare cavitate din această peșteră o reprezintă Sala Urșilor. Aceasta este lipsită de apă și are un sol bolovănos. La descoperirea ei au fost găsite numeroase oseminte și chiar schelete întregi provenite de la ursul cavernelor, „Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafață, ceea ce duce la presupunerea că, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzători ale urșilor cavernelor.

După o nouă galerie lungă de 40 m, urmează sala la Răspântie și sala cu cele mai mari dimensiuni din toată peștera: Sala Urșilor sau Sala Mare având 72 m lungime, 35 m lățime și 25 m înălțime. Din Sala Urșilor se deschide o galerie de 2 m înălțime denumită Fundul Peșterii, care, mai de mult, conținea numeroși stâlpi ce legau bolta de sol. Urmează Galeria Apelor până la Altar în care curge pârâul Peșterii. Peștera este accesibilă până la Altar. Aici, stalactitele sunt așezate în așa fel încât dau impresia unui altar de biserică.

Se spune că în Peștera Ialomiței ar fi trăit un pustnic care a plecat din schit şi s-a retras într-o peşteră. Pustnicul nu ştia că acolo îşi avea adăpost un urs. Ulterior s-a împrietenit cu ursul. Astfel, noaptea locuiau împreună în aceeaşi peşteră, iar ziua ursul pleca în pădure și sihastrul rămânea să se roage. Astfel, altarul din peștera Ialomiței era considerat un loc sfințit și era luminat, pe vremuri, de călugării și turiști cu lumânări aprinse. În plus, se spune că încărcătura deosebită a acestor locuri i-a atras de-a lungul timpului atât pe daci, cât şi pe primii creştini ori pe călugării care se aflau în căutarea însingurării şi a unui loc de rugăciune departe de zgomotul lumii. Se spune că în Peştera Ialomiţei a poposit şi Sfântul Apostol Andrei