Cum au fost realizate decorurile din filmul „Toate pânzele sus“: Imaginile de iarnă, filmate la Sinaia

Marcel Bogos, fost arhitect şi scenograf de teatru şi film, a povestit aventura filmărilor într-un număr de colecţie al revistei Cinema din data de 10 octombrie 1975. Celebrul serial de televiziune „Toate pânzele sus“ s-a filmat în cea mai mare parte în portul turistic Tomis, chiar dacă în film eroii ne-au purtat prin cele mai insolite porturi europene sau în Țara de Foc, arată adevarul.ro.

Decorurile au fost realizate de Marcel Bogos. „Decorurile pe care sunt pe cale să le termin pentru acest serial întrec cu mult pe cele anterioare. Numai scheletul permanent al decorului de pe acest chei are 500 de metri lungime, cu înălțimi până la 17 metri. Sunt, au fost și vor fi aici variante a opt porturi de pe toate meridianele, de opt ori câte 175 metri decor portuar. Am început cu Pireu, peste Pireu am pus Port-Said, peste Port-Said un port la Marea Roșie, peste care, în momentul de față, fac o bucată din Buenos Aires. În tronsonul celălalt al decorului, deasupra Marsiliei construită în eboșă am așezat Constantinopolul, sub Constantinopol pe care-l mai vedeți, în cealaltă parte, a fost Saint-Malo. Acum urmează să dărâm Constantinopolul și să dau amploare Marsiliei. Când termin cu Marsilia, peste ea întind Buenos-Aires, apoi dau jos Buenos-Aires ca să construiesc Montevideo. În sfârșit, îmi voi permite luxul să răsuflu puțin, plecând la Buftea, ca să fac alte două porturi din Țara de Foc. Numai desenele pentru aceste porturi ar acoperi toată suprafața reală a decorului de 500 metri lungime”.

Informația a fost confirmată și de singura actriţă din serial, Julieta Szönyi, care a interpretat rolul Adnanei. Ea îşi aminteşte cu drag de acei ani. Era actriţă la Teatrul din Piteşti atunci când s-a prezentat la probele pentru desemnarea celei ce va interpreta rolul Adnanei. Deşi nu a călătorit la propriu cu goeleta în Ţinutul de Foc, întregul serial a fost o aventură. Toate porturile străine au fost recreate la Constanţa.

„Toate scenele s-au filmat în Portul Tomis. În fiecare zi când mă trezeam şi ajungeam pe platoul de filmare eram în alt port“, descrie actriţa senzaţia unică din timpul filmărilor. „Îmi plăcea ideea de ieşit pe mare în fiecare zi. Cum mie îmi place tot ceea ce e de epocă, m-am simţit foarte bine. Fiecare zi era o aventură cu goeleta Speranţa“.  

Câteva cadre au fost luate pe litoralul bulgăresc, iar imaginile de iarnă care apar în serial au fost filmate în Sinaia, la cota 2000. 

Filmul serial de televiziune „Toate pânzele sus“ a fost produs între anii 1976-1978, fiind o adaptare cinematografică după romanul cu acelaşi nume al lui Radu Tudoran, scris în 1954. Goeleta Speranţa, cea care i-a purtat pe eroii noştri în aventura vieţii lor a fost proiectată şi realizată de comandantul Marin Deboveanu. Ofiţerul de marină Marin Deboveanu a început să construiască goeleta în anul 1970 după ce a primit misiunea de a realiza o navă pentru Studioul Cinematografic Bucureşti, la sfârşitul anilor ’60. Totul a pornit când Studioul Cinematografic Bucureşti a primit propunerea televiziunii Tele München din Germania de a realiza o coproducţie a unui serial de televiziune, după romanul „Vasul fantomă“ de Jack London. Partea germană urma să vină cu actorii, iar partea română urma să asigure velierul din film. Iniţial, au contat pe bricul Mircea. Numai că nava-şcoală era mult prea mare pentru rolul unei mici goelete a vânătorilor de foci. Aşa că trebuia urgent să se găsească o altă navă. România putea pierde contractul şi, mai mult decât atât, trebuia să returneze valuta primită în avans, ceea ce însemna o nenorocire.

„Nicolae Ceauşescu era atunci ahtiat după valută şi exista pericolul să piardă aceşti bani, iar cel care făcuse contractul – să intre la închisoare“, a povestit Marin Deboveanu pentru Adevărul.

S-a încercat găsirea unui proiectant de nave la Galaţi, la ICEPRONAV, însă acest institut de cercetări nu deţinea niciun proiectant de nave cu vele. Ulterior, Studioul Cinematografic Bucureşti s-a adresat Marinei Civile, dar şi aici a fost refuzat. Era o vreme în care flota României era în perioada ei de glorie. Şantierele din toată ţara aveau termene clare de lansat nave la apă, şi aşa au ajuns într-un final la Marina Militară şi la Deboveanu. Momentul în care a acceptat propunerea Studiourilor Cinematografice Bucureşti l-a dus către celebritate.

Goeleta, care avea să poarte mai apoi numele „Speranţa“ şi să fie platou de filmare pentru unul dintre cele mai îndrăgite filme româneşti – „Toate pânzele sus!“, s-a născut dintr-un fost pescador botezat „Jirlău“, tip Seiner SKS, o navă de larg.

Pescadorul a fost construit la Turnu Severin şi se afla la Brăila. Deboveanu a luat de la Turnu Severin planurile şi a calculat dacă structura navei suportă pânzele şi o nouă construcţie. Calculele i-au ieşit pozitive, aşa că nu i-a rămas decât să se apuce de treabă.

Operaţiunile de predare-primire a navei „Jirlău“ de la Primăria Brăila către Studioul Cinematografic au durat trei luni, timp în care Deboveanu a început să facă proiectul şi să-şi caute echipa de lucru. Fostul marinar îşi amintea că în anul 1970, când s-a apucat de construirea navei, din cauza inundaţiilor, toate şantierele de la Dunăre erau sub apă şi nu l-au putut primi pentru a putea transforma pescadorul în goeletă.

„Atunci, am organizat eu un şantier în regie proprie, la Brăila. Am luat o planşă de proiectare de la Uzinele Progresul şi m-am dus în Hotelul Siretul. Am luat cea mai mare cameră, care avea trei-patru paturi, am lăsat doar unul, pentru mine, iar pe celelalte le-am scos afară şi am început să proiectez «Speranţa»“, povestestea Marin Deboveanu.

Toate piesele proiectate au fost realizate la şantierele din Galaţi, Brăila şi Tulcea, apoi montate pe un ponton la Brăila. După program, după ce muncitorii care lucrau la corpul navei plecau acasă, veneau marangozul și tâmplarii. 

Deboveanu îşi amintea că pe unul dintre muncitori l-a găsit la un atelier de făcut cazane pentru agricultură.  Pe un bac cu puntea goală, fără suprastructură, a întins pânzele pentru catarge. Dar mai avea nevoie şi de lemn. Constructorul a primit aprobare pentru tăierea a patru pini, care însă i-au fost alocaţi tocmai de la Satu Mare.

Marin Deboveanu, de 89 de ani, a murit la 7 octombrie 2022.