Dispută cu miză financiară de milioane de lei: ÎCCJ a constatat că bonusurile de pensionare din Romsilva nu au fost eliminate de Legea Austerității

Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat una dintre cele mai disputate probleme generate de legea austerității din 2023 și a stabilit că bonusurile de pensionare prevăzute pentru personalul silvic nu au fost eliminate prin Legea nr. 296. Decizia obligatorie pentru toate instanțele poate avea efecte în numeroase procese deschise de foști angajați ai Romsilva și clarifică o dispută cu o miză financiară de milioane de lei.

Prin Decizia nr. 66 din 4 mai 2026, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 496/16.VI.2026, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis în parte sesizarea formulată de Curtea de Apel Brașov și a stabilit că dispozițiile art. 46 alin. (4) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic „nu au fost modificate sau abrogate implicit prin dispozițiile art. LXXI alin. (3) din Legea nr. 296/2023”.

Hotărârea vine după apariția unor interpretări diferite în instanțele din țară și poate influența numeroase litigii aflate în curs de judecată privind bonusurile de pensionare acordate în cadrul Romsilva. Potrivit Statutului personalului silvic, modificat în 2019, personalul silvic pensionat la vârsta standard beneficia de „o gratificație egală cu minimum 5 salarii brute pe ultima lună de activitate, suportată de angajator”.

În paralel, Legea nr. 296/2023, adoptată în contextul măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare, a prevăzut că prin contractele colective sau individuale de muncă nu poate fi acordată mai mult de o plată compensatorie echivalentă cu un salariu.În practică au apărut trei interpretări diferite.Unele instanțe au considerat că legea austerității a limitat automat bonusurile de pensionare la valoarea unui singur salariu.

Alte instanțe au apreciat că dreptul prevăzut de Statutul personalului silvic a rămas în vigoare deoarece gratificația de pensionare nu este identică unei plăți compensatorii.O a treia orientare a mers chiar mai departe și a considerat că după 1 ianuarie 2025 astfel de bonusuri nu mai pot fi acordate deloc. Divergențele au determinat Curtea de Apel Brașov să solicite intervenția Înaltei Curți.

În motivare, judecătorii instanței supreme arată că simpla apariție a Legii nr. 296/2023 nu a avut ca efect eliminarea automată a dreptului special acordat personalului silvic.Înalta Curte a reținut că problema a apărut tocmai pentru că în sistem coexistau două reglementări diferite: una care vorbea despre gratificația de pensionare a silvicultorilor și alta care stabilea limite pentru plățile compensatorii.

Judecătorii au remarcat că la nivel național se conturaseră interpretări contradictorii și că textul legal a generat o practică neunitară.Potrivit motivării, dispozițiile Statutului personalului silvic au continuat să existe în ordinea juridică până la momentul în care legiuitorul a decis eliminarea lor expresă. „Dispozițiile art. 46 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000, în forma adoptată prin Legea nr. 234/2019, nu au fost modificate sau abrogate implicit prin dispozițiile art. LXXI alin. (3) din Legea nr. 296/2023”, a stabilit Înalta Curte în dispozitivul deciziei.

Unul dintre cele mai importante pasaje din motivarea hotărârii privește modificările aduse ulterior prin OUG nr. 156/2024.ICCJ observă că legiuitorul a introdus o prevedere potrivit căreia drepturile existente în contractele colective și individuale de muncă aflate în vigoare la 1 ianuarie 2025 urmau să fie acordate eșalonat pe o perioadă de cinci ani.

Judecătorii au concluzionat că această soluție legislativă reprezintă chiar o recunoaștere a existenței drepturilor respective: „Interpretând gramatical și logic completarea legislativă antereferită se decelează că, în cazul contractelor colective/individuale de muncă aflate în vigoare la data de 1 ianuarie 2025, legiuitorul a impus doar o eșalonare a acordării acestor drepturi pe un interval de 5 ani, recunoscând în mod implicit existența și eficacitatea acestor drepturi, care au fost stabilite anterior în cuprinsul contractelor colective/individuale de muncă”, se arată în motivarea ICCJ.

Acest argument este esențial deoarece contrazice teza potrivit căreia drepturile ar fi dispărut automat odată cu adoptarea legislației fiscal-bugetare. Hotărârea nu stabilește automat că fiecare fost angajat al Romsilva va primi bonusul maxim prevăzut în contractele colective de muncă.ICCJ nu a soluționat litigiul concret și nici nu a decis cuantumul care trebuie acordat fiecărui reclamant. Instanța supremă a răspuns exclusiv la întrebarea dacă dreptul special prevăzut de Statutul personalului silvic a fost eliminat implicit de Legea nr. 296/2023.Răspunsul a fost negativ.Prin urmare, argumentul folosit frecvent de angajatori și de unele instanțe, potrivit căruia gratificația de pensionare ar fi fost deja abrogată înainte de intervenția expresă a OUG nr. 14/2025, nu mai poate fi susținut.

Decizia are o importanță deosebită pentru că în sistemul Romsilva bonusurile de pensionare puteau ajunge, în funcție de vechime și de prevederile contractului colectiv de muncă, la valori de ordinul mai multor salarii brute.În dosarul care a generat sesizarea, fostul angajat solicita plata unui bonus de pensionare reprezentând 10 salarii brute, în baza contractului colectiv de muncă aplicabil la nivelul Romsilva.Hotărârea ICCJ, odată publicată în Monitorul Oficial, devine obligatorie pentru instanțe și va reprezenta reperul principal în toate cauzele similare care urmează să fie judecate în țară.