Geoparcurile, scoase din regimul ariilor protejate. Dacă managementul este slab sau comunitatea nu susține proiectul, statutul poate fi pierdut

Guvernul a adoptat o Ordonanță de Urgență propusă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP) care clarifică statutul geoparcurilor în România și aliniază cadrul național la regulile UNESCO. Miza: deblocarea unor inițiative locale ținute ani la rând pe loc din cauza unei confuzii legislative care a amestecat geoparcurile cu regimul ariilor naturale protejate. Ministra Diana Buzoianu susține că intervenția era necesară tocmai pentru a opri interpretările greșite care au generat blocaje administrative și, în unele cazuri, respingerea unor proiecte locale.

„Am eliminat o confuzie legislativă care a blocat ani la rând inițiative locale valoroase. Geoparcurile UNESCO nu înseamnă restricții suplimentare pentru comunități, ci oportunități reale de dezvoltare, educație și vizibilitate internațională. Prin această ordonanță, deblocăm concret procesul de desemnare și transmitem un semnal clar către autoritățile locale: România susține activ aceste proiecte care nu trebuie ținute în loc de birocrație”, a declarat ministra Diana Buzoianu.

Potrivit MMAP, ordonanța clarifică explicit că geoparcurile UNESCO nu sunt echivalente cu ariile naturale protejate. Această diferențiere este esențială, pentru că până acum geoparcurile au fost tratate, în practică, ca și cum ar introduce automat un regim suplimentar de restricții, ceea ce a alimentat rezistență locală și a complicat procedurile. Principalele clarificări anunțate: geoparcurile nu mai sunt confundate cu ariile naturale protejate, nu aduc restricții suplimentare pentru comunități peste cele deja existente prin alte reglementări, și sunt recunoscute oficial ca instrumente de dezvoltare locală, educație și turism.

Ministerul arată că, în lipsa unei delimitări clare în legislație, geoparcurile au devenit victimele unei birocrații care a tratat orice inițiativă UNESCO ca pe o „zonă de interdicții”. Rezultatul: proceduri încetinite, neclarități între instituții, iar unele inițiative locale au fost blocate sau chiar respinse. OUG-ul vine, practic, ca o corecție de sistem: geoparcurile sunt despre punerea în valoare a patrimoniului, nu despre îngrădirea comunităților. Un geoparc UNESCO este un teritoriu în care patrimoniul geologic este protejat și valorificat împreună cu natura și cultura locală, cu scopul dezvoltării durabile. Accentul cade pe educație (programe, trasee tematice, centre de interpretare), turism responsabil (atracții, ghidaj, infrastructură prietenoasă cu mediul), și implicare locală (autorități, ONG-uri, antreprenori, comunități). Cu alte cuvinte, geoparcul funcționează ca un brand internațional care poate aduce vizibilitate și bani în comunități, dacă este administrat coerent.

Ministerul reamintește că statutul de geoparc UNESCO se acordă pentru 4 ani, este reevaluat periodic, și presupune standarde ridicate de management și implicare locală. Asta înseamnă că nu este o „etichetă” permanentă, ci un angajament: dacă managementul e slab sau comunitatea nu susține proiectul, statutul poate fi pierdut. Prin această clarificare legislativă, România poate accelera desemnarea de noi geoparcuri UNESCO, cu beneficii pe care MMAP le prezintă ca fiind directe: dezvoltare economică locală (servicii, cazare, gastronomie, produse locale), creșterea atractivității turistice, și promovarea patrimoniului la nivel internațional. Într-un context în care multe comunități caută alternative reale la dependența de bugetul central, geoparcurile UNESCO pot deveni un instrument de dezvoltare — cu condiția ca statul să nu le mai trateze ca pe un „dosar de restricții”, ci ca pe un proiect de management și oportunitate.