Lucruri care nu ți se spun: TVA este cea mai eficientă armă a inegalității – Taxarea regresivă afectează mai grav persoanele cu venituri mici și oprește puterea de cumpărare

România se află la o răscruce critică: În timp ce criza politică și guvernamentală costă țara aproximativ 64 de milioane de euro zilnic – o cifră colosală care pune în pericol accesul la 20 de miliarde de euro din fondurile europene – unii politicieni continuă să avanseze promisiuni populiste privind reducerea TVA-ului. Președintele Consiliului Fiscal, Daniel Dăianu, a lansat un avertisment dur: „Ar fi o eroare gravissimă să se derapeze de la procesul de consolidare prin măsuri care le inversează pe cele care au fost deja luate. Nu poți să faci așa ceva, în afară de cazul în care am avea o creștere extraordinară a veniturilor fiscale. Dar așa ceva este o fantezie.”

Dar cât de fundamentată este această poziție? Poate România să-și permită reducerea TVA-ului în contextul unei crize economice aprofundate? Și care sunt efectele reale ale unei asemenea măsuri? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie să înțelegem mai întâi istoricul TVA în România și rolul pe care aceasta l-a jucat în economie, precum și să analizăm cu rigurozitate exemplele internaționale și impactul economic al unor asemenea decizii. România a implementat taxa pe valoarea adăugată în 1993, la o cotă inițială de 18%. De atunci, aceasta a suferit numeroase modificări, reflectând turbulența economică și politică a țării. Până în 2009, cota standard de TVA era de 19%, cu cote reduse de 9% și 0%. Această structură a funcționat relativ stabil, contribuind la veniturile bugetare și menținând o anumită echilibru fiscal. Însă criza financiară globală din 2008-2009 a schimbat dramatic peisajul economic românesc. Când criza a lovit, România a fost forțată să apeleze la ajutorul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale. În schimbul acestui sprijin, guvernul a fost obligat să implementeze măsuri drastice de austeritate. Una dintre cele mai semnificative a fost creșterea TVA-ului. La 1 iulie 2010, cota standard de TVA a fost majorată de la 19% la 24%, o creștere de 5 puncte procentuale, una dintre cele mai mari din Europa. Această măsură a fost justificată ca fiind necesară pentru a reduce deficitul bugetar și pentru a stabiliza economia. Cota redusă a fost majorată la 9%, iar cota super-redusă la 5%. Această creștere a TVA-ului a avut consecințe imediate și pe termen lung. Consumul intern a scăzut dramatic, iar puterea de cumpărare a cetățenilor s-a erodat. Totuși, măsura a fost considerată necesară pentru a salva economia de la colaps. De atunci, TVA a rămas la 24% timp de cinci ani, până la 1 ianuarie 2016, când a fost redusă la 20%, și apoi la 1 ianuarie 2017 a revenit la 19%, cotă la care a rămas stabilă până în 2025.

Când Ilie Bolojan a ajuns la putere în 2025, economia românească era deja în dificultate. Deficitul bugetar era în creștere, inflația era ridicată, iar leul se deprecia accelerat. Pentru a face față acestei situații, Bolojan a anunțat un nou pachet de măsuri de austeritate. Aceste măsuri includ o restructurare a cotelor de TVA. Cota standard de TVA a crescut de la 19% la 21%, iar cotele reduse au fost reorganizate. Cotele anterioare de 5% și 9% au fost consolidate într-o cotă unică de 11%, cu excepția alimentelor de bază și medicamentelor, care au rămas la cota redusă de 9%. Aceste măsuri au fost estimate să aducă aproximativ 3,6 miliarde lei în 2025 și 11,7 miliarde lei în 2026. Totuși, impactul asupra puterii de cumpărare a cetățenilor a fost devastator. Potrivit datelor Consiliului Fiscal, România se apropie de stagnare economică, cu o creștere estimată între 0% și 1% pentru 2026. Inflația rămâne ridicată, iar deprecierea leului continuă. TVA-ul, care acum consumă o parte semnificativă din puterea de cumpărare a cetățenilor, este considerat de mulți economişti drept unul dintre factorii care agravează situația.

Taxa pe valoarea adăugată este una dintre cele mai importante surse de venituri bugetare în România. În 2025, TVA a reprezentat aproximativ 26,3% din totalul veniturilor fiscale, generând miliarde de lei pentru bugetul de stat. Totuși, TVA-ul are și efecte negative asupra economiei. Este o taxă pe consum care afectează direct puterea de cumpărare a cetățenilor. Cu o cotă de 21%, consumatorii plătesc mai mult pentru orice bun sau serviciu. În contextul unei economii în dificultate, aceasta înseamnă mai puțin consum, mai puțin investiții private, și creștere economică redusă. TVA-ul este o taxă regresivă, adică afectează mai grav persoanele cu venituri mici. O familie săracă cheltuie o proporție mai mare din venitul ei pe consum decât o familie bogată, ceea ce înseamnă că plătește o proporție mai mare din venit sub formă de TVA. Aceasta creează o inegalitate fiscală semnificativă și agravează sărăcia.

TVA-ul poate contribui și la inflație. Atunci când cota de TVA crește, producătorii și comercianții au tendința de a-și majora prețurile, transmițând taxa către consumatori. Aceasta a fost observată în România în 2010, când creșterea TVA-ului de la 19% la 24% a contribuit enorm la inflație. De asemenea, o cotă ridicată de TVA poate afecta competitivitatea economiei. Exportatorii pot fi dezavantajați dacă TVA-ul este mai ridicat decât în țările vecine. De asemenea, investitorii străini pot fi mai reticenți să investească în țări cu TVA ridicat. Pentru a înțelege dacă reducerea TVA-ului ar putea funcționa în România, trebuie să analizăm exemple internaționale:

Austria, în contextul crizei energetice și al inflației crescânde din 2022-2023, a redus TVA-ul la alimente de bază și la energia electrică. De la 1 iulie 2025, Austria a redus TVA-ul la sub 5% pentru alimentele de bază, o măsură gândită să țină sub control inflația, care era ajunsă la 4%. Reducerea a fost temporară și limitată la anumite categorii. Rezultatele au fost mixte: prețurile au scăzut ușor, dar efectul asupra inflației generale a fost limitat. Totuși, măsura a fost populară și a ajutat să ușureze povara asupra gospodăriilor. Austria a redus cu o treime costurile la electricitate, demonstrând o abordare diferită de cea a României. Irlanda are 23% pentru cota standard de TVA, cu cote reduse de 9% și 13,5% pentru anumite bunuri și servicii. Cu toate acestea, economia irlandeză este una dintre cele mai dinamice din Europa, cu o creștere economică constantă și investiții străine masive. Totuși, cota redusă de TVA pe anumite bunuri și servicii a fost menținută pentru a proteja sectoare vulnerabile. Germania, în 2020, în contextul pandemiei COVID-19, a redus temporar TVA-ul pentru a stimula economia. Reducerea a fost de la 19% la 16% pentru cota standard și de la 7% la 5% pentru cota redusă, pentru perioada 1 iulie 2020 – 31 decembrie 2020. Măsura a ajutat la stimularea consumului și a investițiilor, dar a avut și un cost fiscal semnificativ. Studiile au arătat că prețurile au scăzut în medie cu aproximativ 2% în supermarketurile germane, ceea ce a ajutat consumatorii. Totuși, măsura a fost temporară și limitată la o perioadă de șase luni. Spania, în contextul crizei energetice din 2022, a redus TVA-ul la energie și combustibil. Guvernul a redus TVA-ul pe carburanți de la 21% la 10%, iar pe electricitate și gaze naturale de la 21% la 10%. Măsura a ajutat să ușureze presiunea asupra consumatorilor, dar nu a rezolvat problema fundamentală a deficitului bugetar. Spania a reușit să-și reducă deficitul bugetar sub 3% din PIB prin alte măsuri, inclusiv creșterea impozitelor pe alte categorii.

Dacă România ar reduce TVA-ul, care ar fi efectele economice? Într-un scenariu optimist, reducerea TVA-ului ar putea crește puterea de cumpărare a cetățenilor, stimulând consumul. Aceasta ar putea duce la o creștere economică mai rapidă. Dacă reducerea TVA-ului ar fi transmisă către consumatori sub formă de prețuri mai mici, aceasta ar putea ajuta la reducerea inflației. O măsură populară care ușurează povara asupra cetățenilor ar putea crește încrederea în economie și în guvern. Însă într-un scenariu pesimist, reducerea TVA-ului ar duce la o pierdere semnificativă de venituri bugetare. Dacă această pierdere nu ar fi compensată prin alte măsuri, deficitul bugetar ar crește. România riscă deja să piardă 20 de miliarde de euro din fondurile europene din cauza crizei politice. O măsură care ar agrava deficitul bugetar ar putea duce la pierderea unor fonduri suplimentare. O pierdere de venituri bugetare ar putea duce la o depreciere mai accelerată a leului, ceea ce ar crește costul datoriei externe și al importurilor. Dacă producătorii și comercianții nu ar transmite reducerea TVA-ului către consumatori, efectul asupra inflației ar fi neglijabil, iar pierderea de venituri ar fi doar o povară pentru buget.

România se află în mijlocul unei crize economice și politice fără precedent. Criza politică costă țara 64 de milioane de euro… zilnic. La această cifră se adaugă dobânzi mai mari la datoria externă din cauza riscului crescut, pierderea de fonduri europene din PNRR și alte programe, depreciere accelerată a leului și scăderea investițiilor private din cauza incertitudinii. Potrivit estimărilor, România a pierdut deja 7 miliarde de euro din PNRR. Dacă criza politică continuă până la 31 august, România ar putea pierde peste 20 de miliarde de euro din fondurile europene. Aceasta ar fi o catastrofă economică pentru țară.

Dacă reducerea TVA nu este o opțiune viabilă, care sunt alternativele? Guvernul ar putea reduce TVA-ul pentru anumite categorii de bunuri esențiale, cum ar fi alimentele de bază, energia, și medicamentele. Aceasta ar fi mai eficientă din punct de vedere fiscal și ar ajuta mai direct persoanele vulnerabile. În loc de a reduce TVA-ul, guvernul ar putea crește impozitele pe alte categorii, cum ar fi impozitele pe venit ale persoanelor cu venituri mari, impozitele pe proprietate, sau impozitele pe corporații. Aceasta ar fi mai progresivă și ar putea genera venituri suplimentare. Guvernul ar putea reduce cheltuielile bugetare în domenii care nu sunt prioritare, cum ar fi cheltuielile administrative sau cheltuielile de apărare. Aceasta ar ajuta la reducerea deficitului bugetar fără a reduce veniturile. Guvernul ar putea implementa reforme structurale care să crească eficiența economiei și să genereze creștere economică. Aceasta ar putea include reforme în educație, sănătate, și infrastructură.