Patronul de la Ferma Dacilor: „Mă uit în oglindă și văd un om prins într-o cușcă. Încerc să redevin om”

Spread the love

Patronul de la Ferma Dacilor, Cornel Dinicu, a postat un mesaj amplu și tulburător, primul de când este în arest la domiciliu. Spune că nimic nu e mai crunt decât pierderea propriului copil, iar când se uită în oglindă vede „un om prins într-o cușcă”.

„Nimic, dar nimic pe lumea asta nu poate fi mai crunt ca pierderea propriului copil! Nimic nu poate fi mai dur ca pierderea familiei! Nimic nu poate fi mai nedrept ca moartea unor nevinovați! E crunt, dur și total nedrept! Astăzi, când am ales să ies să-mi strig durerea, cu toate consecințele, chiar nu mai contează nimic. Poate să-i mai întoarcă cineva pe cei dragi, acum plecați!? Poate cineva să-i mai strângă în brațe pe ei? Pe Anca…pe Vlad…pe Luca…pe Petre…pe Adrian…pe Andrei…pe Piff…pe Victoraș al meu!? Doar când închid ochii mai pot face asta. Atunci când o fac însă aud doar țipete. Simt mirosul de fum. Arsura flăcărilor. Trosnituri de lemn. Urlete. Nenorocirea…O simt în oase, în piele, în tot sufletul”, scrie Cornel Dinicu, patronul de la Ferma Dacilor, pe pagina de Facebook.

Acesta este primul mesaj scris de Dinicu de când se află în arest la domiciliu. Dinicu spune că simte că nu mai are niciun rost să spună că e nedrept ce i se întâmplă, că nu e corect ori că a făcut tot ce era omenește posibil să nu se întâmple ceea ce s-a întâmplat. Patronul de la Ferma Dacilor afirmă că nu mai are putere să se lupte cu legile.

„Acum, când scriu rândurile astea, încerc să redevin OM. Să trăiesc cât de cât normal, să respir normal și, mai ales, să privesc la orizontal. Nu numai în pământ, de parcă aș căuta în cenușă, sau către cer, către îngerii plecați și către Dumnezeu. Mă uit în jur și văd câtă lume suferă împreună cu mine. Iar asta e o tortură zilnică. În același timp, tot ei vin și-mi cer să fac ceva. Să ies din starea asta. Să nu le omor speranța că tatăl lor, prietenul lor, amicul lor de la Tohani renunță. Știu, dar îmi e greu! Mă uit în oglindă și văd un om prins într-o cușcă. Nu însă de cușca fizică îmi este mie frică. Instinctul de supraviețuitor m-a ajutat toată viața, și o face în continuare. Sunt un om care nu se dă ușor bătut. Mai ales când știu că am dreptate. Astăzi mi-e teamă de un singur lucru. Să nu cumva să fi murit în mine puterea de a visa! Pentru că abia atunci voi fi cu adevărat mort”, mai scrie Dinicu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *