Rafturile supermarketurilor: Cum te păcălesc producătorii cu etichetele înșelătoare

Consumatorii români se confruntă zilnic cu o problemă care devine din ce în ce mai evidentă pe rafturile supermarketurilor: etichetele înșelătoare și tacticile de marketing deceptive ale producătorilor. Deși legea prevede standarde stricte pentru etichetare, lacunele în reglementări permit companiilor să păcălească consumatorii prin diverse metode.

Shrinkflation este practica de a reduce cantitatea sau dimensiunea unui produs, menținând același preț sau chiar mărind prețul. În România, această tactică este extrem de răspândită. Producătorii reduc conținutul produselor—fie grame de brânză, fie mililitri de ulei—dar păstrează ambalajul similar, creând iluzia că nimic nu s-a schimbat. Exemplu concret: o ciocolată care cântărea 100 de grame acum cântărește 85 de grame, dar ambalajul și prețul rămân aproape identice. Consumatorul obișnuit nu observă diferența la prima vedere.

Auditorul European a avertizat că consumatorii europeni riscă să fie păcăliți de o proliferare de etichete confuze și uneori înșelătoare. În România, situația nu este diferită. Etichetele conțin informații în font mic, cu termeni vagi sau ambigui care nu sunt ușor de înțeles pentru consumatorul mediu. Termeni precum „natural”, „tradițional”, „ușor”, „eco” sau „premium” sunt folosiți fără reglementări clare, creând confuzie. Un produs etichetat ca „natural” poate conține aditivi și conservanți. Nutriscorurile și alte sisteme de etichetare frontală sunt adesea contradictorii, lăsând consumatorii confuzi.

Producătorii folosesc ambalaje care par mai mari decât conținutul real. Cutiile cu spații goale, sticle cu fund gros, sau pungi umflate cu aer sunt tactici comune. Consumatorul crede că cumpără mai mult decât în realitate. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) a recunoscut această problemă, dar sancțiunile rămân slabe. Producătorii știu că riscul de amendă este mic comparativ cu profiturile obținute prin reducerea conținutului.

Lista de ingrediente este scrisă în font atât de mic încât este greu de citit. Producătorii plasează ingredientele principale în ordinea cantității, dar folosesc termeni tehnici care confundă consumatorii. De exemplu, zahărul poate fi listat sub diferite nume: glucoză, sirop de porumb, melasă, ceea ce face dificil să realizezi cât zahăr conține produsul. Prețul per unitate nu este întotdeauna clar afișat. Consumatorii trebuie să calculeze singuri cost per kilogram sau per litru pentru a compara produsele. Supermarketurile nu facilitează această comparație, permițând producătorilor să vândă produse mai scumpe sub aparența unor oferte. Etichetele promit beneficii care nu sunt dovedite științific. „Îmbunătățește imunitatea”, „ajută la digestie”, „reduce colesterolul”—aceste afirmații apar pe ambalaje fără dovezi solide. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a avertizat că multe dintre aceste promisiuni sunt nefondate.

ANPC din România are puterea să sancționeze producătorii și supermarketurile, dar în practică, protecția consumatorilor este slabă. Între consumatorii obișnuiți și marile lanțuri de retail, autoritatea alege adesea să protejeze imaginea supermarketurilor. Guvernul român a încercat să intervină, cerând producătorilor să nu reducă cantitățile fără a reduce și prețurile, dar măsurile rămân inefficace fără control și sancțiuni reale.

Cum să te protejezi:

Citește eticheta complet, nu doar partea frontală. Verifica lista de ingrediente și nutriția. Compară prețurile per unitate, nu doar prețul total. Alege produse cu etichete clare și ingrediente ușor de recunoscut. Raportează produsele suspecte la ANPC. Consumatorii români merită transparență și onestitate. Până atunci, vigilența rămâne cea mai bună apărare împotriva etichetelor înșelătoare.