Salvamont solicită deblocarea a 300 de posturi: „Serviciile de salvare montană, în pragul colapsului fără sprijin guvernamental!”

În ciuda eforturilor constante depuse la nivel județean și național, structurile Salvamont din România se confruntă cu o realitate îngrijorătoare: acoperirea capacității operaționale este de doar 17,85%. Deși echipele Salvamont reușesc să răspundă în proporție de 100% la solicitările de intervenție, dezechilibrul major dintre volumul de muncă și resursele disponibile pune o presiune uriașă pe salvatori și amenință siguranța celor care aleg muntele ca destinație de relaxare sau aventură.

În ultimul deceniu, sprijinul financiar și material acordat de consiliile județene și locale a transformat Salvamont într-o structură de elită, cu dotări de ultimă generație, unice în țară și recunoscute la nivel european. România se poate mândri astăzi cu un sistem de salvare montană performant, însă acest progres nu a fost însoțit și de o dezvoltare a resursei umane.Din păcate, lipsa unui sprijin guvernamental consecvent, care să creeze cadrul legal pentru suplimentarea posturilor de salvatori, a dus la subdimensionarea echipelor operative. Astfel, în prezent, doar 326 de salvatori montani angajați acoperă nevoile a 39 de structuri de salvare din 25 de județe montane, mult sub necesarul real.

Reprezentanții Salvamont avertizează că serviciile publice de salvare montană riscă să intre în colaps dacă nu va fi stabilit un număr realist și proporțional de salvatori operativi, cu recunoașterea riscurilor și a condițiilor extreme în care aceștia lucrează. Soluția identificată nu presupune costuri mari: este nevoie doar de deblocarea a circa 300 de posturi suplimentare la nivel național.

„Fără acești noi salvatori, care să se alăture celor existenți și să asigure o acoperire de aproximativ 50% din necesarul real în primul an, funcționarea serviciului în condiții de siguranță va deveni imposibilă”, avertizează conducerea Salvamont.

Ignorarea repetată a solicitărilor venite din partea Salvamont justifică pe deplin temerea că, în absența unor măsuri urgente, eficiența intervențiilor va scădea, iar riscul producerii unor tragedii va crește exponențial. Într-un astfel de context, responsabilitatea nu va mai putea fi atribuită doar echipelor de intervenție, ci va aparține în mod direct decidenților care au ales să ignore avertismentele specialiștilor.

„Este greu de înțeles de ce, în România, soluțiile vin adesea abia după ce se produce o tragedie, când acestea ar putea fi aplicate din timp, prin dialog real și sprijin concret, evitând astfel pierderea de vieți omenești”, transmit reprezentanții Salvamont.

Structurile Salvamont solicită factorilor de decizie din Guvernul României să se alăture autorităților locale și să le sprijine în eforturile de asigurare a unui climat de siguranță pe munte. Deși legislația primară care reglementează activitatea Salvamont este considerată una dintre cele mai bune la nivel european, este nevoie și de o legislație secundară care să permită deblocarea posturilor necesare pentru funcționarea optimă a serviciului de urgență.Consiliile județene și locale sunt dispuse să asigure resursele financiare pentru angajarea celor 300 de salvatori necesari, însă au nevoie de sprijin guvernamental pentru a obține cadrul legal necesar.