Av. Uscov: „A venit ziua în care trebuie să tragem linie! Ne trebuie țara pe măsura ambiției noastre” – VIDEO
Silvia Uscov
4 min
De prea multă vreme România cere de la noi totul și ne întoarce prea puțin. Și fiecare dintre noi, în felul lui, plătește prețul unei țări care nu și-a hotărât niciodată drumul. A venit ziua în care trebuie să tragem linie. Privesc în jur și văd o țară obosită. Profesorul care a intrat 30 de ani în clasă cu speranță și este acum dezamăgit. Medicul care ține în mâini vieți într-un spital în care lipsesc până și cele mai simple lucruri. Antreprenorul care se trezește în fiecare dimineață neștiind ce taxă nouă îl așteaptă. Fermierul care privește cerul și se roagă, fiindcă de stat nu mai drăznește să se roage. Pensionarul care a muncit o viață și acum cântărește între medicamente și mâncare. Și tânărul care stă cu valiza aproape și se întreabă dacă mai are rost să rămână.
Este realitatea pe care o trăim zilnic. Și realitatea asta are o cauză simplă: o țară fără direcție, fără proiect, fără viziune. Trăim un timp în care vechile certitudini se prăbușesc. Iar noi am ajuns să ne punem întrebarea pe care am ocolit-o mereu: Noi ce oferim lumii pentru a fi suverani, independenți și relevanți? Adevărul este că astăzi nu știm. Și nu fiindcă ne lipsesc oamenii sau priceperea. Românii sunt un popor ambițios. O vedem în fiecare copil care ajunge primul la orice olimpiadă oriunde în lume. În fiecare meseriaș care își pune semnătura pe lucruri de care alte țări sunt mândre. În fiecare om care pleacă de la zero și răzbește. Românul, oriunde îl pui, are ambiție. Ne lipsește un singur lucru. O țară pe măsura ambiției lui.
Aici se află rădăcina problemei noastre: 36 de ani am vrut să fim totul dintr-o dată. Să avem economie de țară dezvoltată, educație de nivel mondial, sănătate de top, agricultură modernă, cultură și spiritualitate. Totul, imediat, fără priorități, fără strategie. Am ajuns să nu fim cu adevărat nimic pentru nimeni. Iar mulți se tem acum că dacă alegem câteva direcții, le pierdem pe celelalte. Adevărul este pe dos: O țară puternică într-un anumit domeniu ridică apoi totul după ea. Din ea se finanțează spitalul, se plătește mai bine profesorul, se sprijină fermierul, se mărește pensia. Nu alegem câteva direcții în locul oamenilor. Direcția noastră sunt chiar oamenii, românii. Și aceștia au nevoie de un stat care știe ce vrea, care are un plan, care nu se schimbă la fiecare vânt politic. De aceea vă cer să alegem un drum și să avem demnitatea de a nu-l mai trăda la fiecare schimbare de putere. Un drum care să nu fie al niciunui partid, ci al României. Dus mai departe de oricine va veni după noi. Pentru că un proiect de țară nu este o campanie electorală. Un proiect de țară este o promisiune către generații.
Mă întorc și spre toți cei care astăzi conduc această țară, din orice tabără ar fi. Istoria nu i-a iertat niciodată pe cei care au pus mărunțișul puterii înaintea măreției unei națiuni. Ridicați-vă la înălțimea acestui ceas. Pentru că un proiect de țară nu se măsoară în sondaje, se măsoară în viețile pe care le schimbă. Se măsoară în copilul care nu mai pleacă. În medicul care rămâne. În fermierul care nu vinde pământul. În profesorul care se mai gândește la speranță.Iar pe voi, oamenii acestei țări, vă cer nu să așteptați, ci să construiți. O Românie pe care nu o simțiți a voastră nu va fi niciodată așa cum ne-o dorim. Vreau o țară pe care fiecare dintre noi, oriunde s-ar afla și orice ar munci, să o poată privi și să spună: aici e și mâna mea!
Avem ambiția. Acum hai să-i dăm și o țară pe măsură.
Dumnezeu să binecuvânteze România!
